Medical Tours Company- ONLINE

pt-blog

Dupa doua luni de la petrecerea de deschidere am reusit sa punem online primul site in romana al clinicii. Desi nu este gata complet, speram sa merite munca tuturor carora se afla in spatele lui si sa aduca succesul scontat. Multumesc echipei care a facut tot posibilul ca pacientii nostri sa aiba un produs de calitate intr-un timp cat mai scurt.
Enjoy: Medical Tours Company-Online

Nominalizare….Management

Nico, deschid acest topic la rugamintea ta, dar si deoarece anumite subiecte s-au mai legat de acest subiect…..ca si la alegere asistentei nu ti se pot da sfaturile ideale sau mai bine zis puncte sigure pe care trebuie sa le alegi…..asta depinde de dibacia fiecaruia dar si de pasiunea fiecaruia pt stomatologie…..am sa-ti spun insa ce am facut eu….

o zicala japoneza spune asa: “daca nu pot fi cel mai bun sa fiu macar diferit”……asta s-a intamplat si cu mine in primavara lui 2004, cand m-am intors in Pitesti, orasul meu de origine sa-mi continui viata de aici pe care o intrerupsesem la 18 ani cand am plecat spre Timisoara sa absolv stomatologia…….veneam cu o aparatura second-hand adusa din Germania( pt care am muncit acolo destul de mult) si aveam sa inchiriez un spatiu intr-un cartier marginas al orasului, dar destul de populat…..pe toata durata amenajarii spatiului am incercat sa reiau legatura cu vechi prieteni, i-am informat de revenirea mea in Pitesti si le-am propus tratamnete stomatologice de buna calitate si la preturi convenabile…..niciodata nu poti sa deschizi un cabinet si sa practici preturi mari, deoarece mori din fasa……pe masura insa ce-ti umpli cabinetul iti si permiti sa cresti preturile…..

dar sa revin la zicala japoneza…. a trebuit sa fac ceva diferit….da, dar ce?……pai nu am oferit nici rate, nici la doua extractii una gratis nici alte artificii din astea financiare care sa arate a disperare…..am facut urmatorul lucru: URGENTZE DE NOAPTE …..cum in Pitesti nu mai era asa ceva nici la privat si nici la stat( spital) sa vezi ce a iesit……imagineaza-ti ca Pitestiul are 250.000 locuitori ……pai, sa te tot tina spatele……a trebuit totusi reclama acestor urgentze…..nu am dat la televizor sau in presa scrisa, caci ma gandeam ca pacientii noaptea cand sa trezesc cu dureri nu deschid televizorul si nici nu citesc presa, ci se duc la taxi si intreaba de un cabinet cu urgentze……asa ca asta am facut si eu…..am dat trei telefoane la cele mai importante statii de taxi din oras, am vorbit cu dispecerele si gata…..era interesul si al lor sa aiba o noua locatie noaptea…..
primele 6 luni le-am dormit in cabinetul de stomatologie…..aveam o canapea pusa special in sala de sterilizare…….a fost detul de greu( gandeste-te ca eu veneam dintr-un cabinet in Berlin dotat super modern si dormeam intr-o sala de sterilizare noapte de noapte ) insa a meritat…..puteam sa fac multi bani noaptea fiind singur in oras, insa am preferat sa alin durerea pacientului respectiv si sa-l fac sa ma caute a doua zi……ei bine asta a dat roade, nu fara sacrificiu ce-i drept dar a mers……

la inceput scopul meu era ca pacientul care-mi pleaca sa-mi trimita minim un altul( egal daca din familie sau nu)…….acest scop m-a facut sa-mi umplu cabinetul……apoi sa renuntz la urgentzele de noapte care erau obositoare…..

am sa-ti enumar acum cateva lucruri pe care trebuie sa le faci in cabinet, indiferent de locatie , specializare sau mai stiu eu ce considerente…… trebuie sa oferi calitate pacientilor si sa-i respecti…..punctualitatea conteaza enorm……cine isi lasa pacientzii pe la usa sa astepte pana le ies ochii, acela este un pierdut…..problema pacientilor se rezolva cu un soft de cabinet si cu putina pasare( eu am preferat de multe ori sa-i astept eu decat sa ma astepte ei, dar apoi sa faca reclama cabinetului pt punctualitate)……ne aflam intr-o era in care timpul costa intr-adevar bani……si pt noi si pt pacientzi…..asta nu trebuie ignorat…..front desk manager-ul meu cand vede ca m-am aglomerat deja reprogrameaza unul sau doi pacienti ( dupa ce s-a consultat cu mine desigur) pt a ne intra in normal……decalajele sunt imposibil de evitat…..te poti prelungii cu un tratament sau un pacient iti vine 15 min mai tarziu……toate astea fac sa apara un decalaj care te poate da peste cap…..

noi am mai adoptat o metoda: open space…….la mine nu exista usi intre sala de asteptare, receptie si sala de tratament…..astfel poate exista o comunicare continua intre medic si ceea ce se intampla in afara salii de tratament…..fara ca sa ma deranjeze cumva……apoi pacientul din sala de asteptare este de cele mai multe ori stresat…….daca vede ca-n sala ta de tratament canta muzica, se glumeste si nu tipa nimeni……crede-ma, ca si el se simte altfel in sala de asteptare……

mai este ceva….cu pacientul trebuie sa comunici….trebuie sa ti-l faci prieten…..sa vorbesti putin cu el si de viata sa de zi cu zi……sau de politica, sport etc…..in fine trebuie sa fii sociabil, profesia asta o cere….omul trebuie sa vada ca-ti pasa si de el nu numai de profitul pe care ti-l aduce, de aceea cel mai bine este ca tu sa nu incasezi niciodata banii…..ci o persoana tertza s-o faca…..nici nu-ti imaginezi cat de mult conteaza asta……este pur psihologic, dar conteaza……apoi pacientului trebuie sa-i explici in mare cam tot ceea ce-i faci, iar daca ii refaci lucruri gresite , nu trebuie sa incepi niciodata cu: “trebuie sa va schimbam tampeniile astea”, ci cu ” acum exista o metoda noua in care si cabinetul nostru a investit si d-voastra puteti beneficia de ea, avand avantajele X”……exista doua categorii de medici: una care se ridica prin munca si alta care se ridica tragandu-i pe altii in jos……ultima este preponderenta pe la noi, din pacate…..nu trebuie sa-ti spun acum catre care sa inclini…

inca ceva, tineretea are doua taisurii……unii te considera neexperimentat si deci vin cu indoiala, iar ceilalti vad in tine entuziasm avant, deschidere la nou si deci le prezinti incredere…….nu trebuie sa eziti niciodata in fata nimanui……cand esti in imposibilitatea de a pune un diagnostic foloseste chestii de genul: “trebuie sa ma consult intai cu tehnicianul meu”, daca este vorba de protetica sau “trebuie sa ma consult cu un profesor specialist in cazuri de genul acesta”,…..dar niciodata sa nu spui: “habar nu am ce se poate face aici”……asta te va arunca intr-o prapastie din care nu mai iesi…..o sa pari o incapabila in fata pacientului…..el n-o sa gandeasca niciodata ca si el in profesia sa are scapari ci o sa se gandeasca ca era mai bine daca nu s-ar fi aflat pe scaunul tau stomatologic……nu uita apoi ca lucrurile rele se mediatizeaza mult mai repede decat cele bune….si oamenii sunt carcotasi, abia asteapta sa aibe subiecte rele despre care sa spuna mai departe prietenilor……

Asa suna un subiect postat de mine in iunie 2006 si nominalizat in februarie 2009, in cadrul “subiectul lunii”, pe forumul Eugenol. Importanta nu mi se pare nominalizarea, mai ales ca nu are nici o sansa de castig ( si asta din cauza concurentei covarsitoare cauzata de subiecte cu adevarat impresionante , postate de colegii mei). Ce mi se pare totusi de luat in seama( imi cer scuze pentru lipsa de modestie) este faptul ca acest post descrie o procedura manageriala aplicata acum 5 ani si care nu numai ca si-a atins scopul, dar a avut si rezultate nescontate. Dupa 5 ani sunt in postura de a deschide o noua locatie, o continuare a ceea ce a debutat atunci , insa planul managerial este cu totul si cu totul altfel. Sunt lucruri care se cereau la vremea accea , care mergeau la vremea aceea si care mi se impuneau , de catre situatia in care ma aflam, la vremea aceea. Atunci sa deschizi un cabinet de stoma la parterul unui bloc era cat se poate de trendy, acum asta lasa de dorit( ca sa nu mai vorbim de impotrivirea locatarilor si pretentiile pe care acestia le emit). Echipa cu care porneam la drum era compusa din trei oameni: medic, asistenta si un front desk. Acum vorbim de o echipa formata din 12 persoane plus alti patru colaboratori externi. Un lucru relevant il constituie faptul ca la inceput medicul era „bun la toate”, mai exact aborda toate serviciile dentare. Acum suntem impartiti pe specialitati si fiecare are domeniul sau in care exceleaza. Targetul de inceput era piata locala si aducerea de pacienti indiferent de conditiile create de acestia. Acum clinica se adreseaza si pietei externe( vezi turismul medical) dar cel mai important este ca local ne adresam unui segment preocupat de educatia medicala si care colaboreaza ajutandu-ne in obtinerea unui serviciu medical final de calitate. Aceasta este o triere care a cerut multe investitii in logistica , insa care are ca rezultat obtinerea calitatii, lucrul cel mai de pret intr-un serviciu medical fie el stomatologic sau nu.
Ce mi se pare super hilar este faptul ca , asa cum gandesc acum, mi-ar fi foarte frica s-o iau de la capat, in 2004 fiind ,cu strategia de atunci, chiar daca aceasta a dat roade. Bine a spus cine a spus ca inconstienta iti da curaj, si ca experienta te face mai precaut. Desi sunt in situatia in care am in spate o investitie mult mai mare, o echipa geniala , o logistica mult, mult analizata si implemantata cu atentie, curajul cu care plec la drum acum in deschiderea noii locatii este probabil la jumate comparativ cu cel din 2004 cand nu aveam nimic din toate astea.
Revenind la subiectul lunii februarie, as spune ca redeschiderea unui astfel de subiect, este un fel de deschiderea a cutiei Pandorei si asta pentru ca managementul intr-o clinica de stomatologie ramane unul din punctele slabe ale comunitatii dentare romanesti. Lipsa cursurilor de specialitate, in marea oferta pentru vanarea punctelor EMC, lipsa documentarii medicilor cu ziare, reviste sau carti de management, necunoasterea constanta a pietei ( cu toate transformarile si evolutiei ei)in care acestia evolueaza, neabordarea functionarii unui cabinet medical ca pe o afacere normala pe o piata libera cu concurenta, potential sau pericol de faliment, toate astea duc la o singura concluzie : partea manageriala a comunitatii stomatologice romanesti este foarte slab dezvoltata , iar aceasta subdezvoltare nu face decat sa se reflecte in serviciul medical final. Din pacate din asta pierderile sunt bilaterale: atat medicul dar mai ales pacientul…..
Poate multi vor spune ca sunt cuvinte mari in cele scrise de mine mai sus si ca lucrurirle nu stau chiar asa de tragic cum le-am descris eu. Sunt de acord ca exista si exceptii. Am sa incerc totusi sa va pun pe fiecare ,care cititi aceste randuri( ma refer la medicii dentisti, desigur), sa va ganditi cati bani cereti si cata munca depuneti, ce responsabilitati aveti, ce costuri aveti , cat a trebuit sa studiati …..pentru asa considerata „banala plomba”. Odata ce v-ati raspuns la toate aceste intrebari iata cum este platit un mecanic auto intr-un service, fara scoala prea multa, fara responsabilitati ca-i moare masina pe rampa si care credeti-ma are de lucru mult, mai mult decat va imaginati:

Unii veti observa , probabil, ca aveti venitul ceva mai mare pe ora, altii cam la fel, iar unii cu siguranta mult mai mic. Un lucru este clar: toti medicii ar trebui sa aiba castigul de 6 ori mai mare decat un mecanic ( asta doar pentru cei 6 ani facuti in facultate, in conditii nu tocmai usoare). Cum este totusi asta posibil? Simplu: ei au un management, noi nu…
Poate ca este timpul ca multi dintre noi ( comunitatea dentara romaneasca ) sa nu mai vada concurenta in cabinetul dentar vecin ci in dealer-ul auto de pe strada sa, reprezentanta Domo, Flanco sau Altex din cartier, in agentiile de voiaj vizitate de pacientii sai si multe alte canale prin care banii pacientilor sa scurg, iar cand vine vorba de serviciile dentare bugetul se reduce drastic.
Am I wrong again? I guess not….

(RE)CALL ME the second

Nu incerc sa reiau moda anilor 90 cand orice film de succes aparea si-n partea a doua , a treia sau chiar si a patra ,de aceea nu veti vedea in urmatoarele posturi titluri de genul: “(RE)CALL ME the third” sau “In pat cu (RE)CALL-ul meu”. Vreau doar, asa cum am promis in postul trecut, sa va mai arat doua cazuri ale unui cuplu. Desi locuiesc in State si vin foarte rar pe acasa nu au sarit pana acum niciodata si peste controlul la stomatolog.
Am sa incep cu cazul lui si mai exact cu 44 , dintele cu care a venit la noi in faza acuta. In data de 02.03.2006 imaginea radiologica arata asa:

Desigur, acum daca as vedea acest caz m-as astepta sa obtin la radiografia finala de control imaginea perfecta a unui canal secundar ce se deschide in zona distala. Atunci nu mi-am pus aceasta intrebare, drept pentru care radiografia de control, dupa obturatie a aratat asa:

Personal, daca mi-ar veni un pacient in cabinet si ar cere protetica pe acest dinte, nu as face nimic fara un retratament. Mai mult, nici nu i-as da vreo sansa acestui dinte de vindecare in timp. Cu toate astea in 2 aprilie , un an mai tarziu imaginea radiografica arata asa:

Inca se vede o portiune putin “dilatata” in zona apicala, distal mai exact, dar vindecarea este cat se poate de clara daca comparam cele doua imagini obtinute la interval de un an.

Doua saptamani mai tarziu am facut o noua radiografie , de data asta am tratat si 45-ul. Nu este o imagine radiografica tocmai placuta ochiului de endodont, dar este cee ce am putut obtine la vremea respectiva:

Urmatoarea imagine pe care am putut-o obtine a fost la data de 05.01.2009 si ne arata o vindecarea totala a zonei apicale:

Tot atunci in 02.06.2006 am primit si aceasta radiografie pe 17:

Am tratat cazul, insa din pacate nu am gasit pe nicaieri radiografia de control de atunci imediat. De aceea am sa postez radiografia la un an diferentza, in aprilie 2007:

Dar si pe cea la data de 05.01.2009:

O alta parodontita apicala cronica prezinta pacientul nostru pe 37:

S-a indepartat coroana respectiva, s-a facut retratamentul si iata ce s-a obtinut:

Se vede clar pe radacina meziala conturarea unui PAC( parodontita apicala cronica). S-a efectuat, ulterior, o punte care folosea acest dinte drept stalp protetic.
Imaginea dupa un an de la retratament este urmatoarea:

Din pacate imaginea este putin ingalbenita, insa se vede clar zona de vindecare.
Si mai concludenta este imaginea obtinuta anul acesta in ianuarie:

Raman in sfera PAC si inchei acest caz cu cadranul 2 al pacientului si mai exact cu 25 si 26:

Din pacate nu am vazut cand am tratat 25-ul in 2006 ca este un PAC si pe mezio-vestibulara lui 26. Iata imaginea dupa tratamentul din 23.03.2006:

In 2007 ( abilitatile mele de endodont se imbunatatisera considerabil) am decis impreuna sa tratam si pe 26 dupa aceasta imagine:

Am facut-o si iata ce am obtinut:

In ianuarie 2009 am primit urmatoarea imagine care denota vindecarea PAC pe ambii dinti, desi pe 25 sunt scurt pe una dintre radacini:

Desi obturatiile prezentate aici nu sunt spectaculoase in comparatie cu multe alte cazuri pe care le-am obtinut sau le pot vedea la colegi “limitati la endo”, faptul ca tratamentul s-a facut sub izolare si dupa un protocol de irigare corect a facut sa obtinem maximul din acest caz: 4 dinti cu PAC si 4 vindecari dupa aproape 3 ani.

Am sa inchei acest articol postand si cazul sotiei sale. Nu mai este caz de endo ci de protetica. Mai exact este un caz de veneer-uri. Pacienta s-a prezentat asa:

Din rationamente estetice si-a dorit veneer-uri pe cei doi frontali. S-a obtinut urmatorul rezultat:

Toate bune si frumoase! Dupa 3 ani arata la fel de estetic, insa ne arata si ceva interesant: aparita unei diasteme, a carei cauza n-am gasit-o:

Mentionez ca pacienta nu prezinta nici o edentatie pe niciuna dintre arcade. Astept idei si comentarii vis a vis de acest caz . Pana atunci nu uitati sa va indreptati privirea tot mai mult spre acest recall, nu se stie niciodata ce surprize va poate aduce….

(RE)CALL ME!

Pe langa Mos Craciun, sarmale, brad cu globuri si prajitura mea preferata , vacanta de iarna mi-a adus si putin timp liber pe care l-am dedicat in cea mai mare parte navigarii pe internet. Cum in perioada asta lucram la varianta in limba romana, a site-ului, cabinetului nostru, am decis sa mai trag si eu cu ochiul pe la colegii de breasla care-si fac advertising pe net. Am gasit aici o structura clasica , parca trasa la indigo( cu mici exceptii, nu ratati acest site: www.implantodent.ro merita!!!). Tiparul consta in:cabinetul cu dotarea tehnica, preturile, locatia si serviciile. Am sa ma opresc putin asupra serviciilor si am sa dezvolt termenul de recall. Multe site-uri descriu ce este protetica, altele anatomia dintelui insotite de imagini scanate din atlase medicale, altele au chiar animatii 3D care descriu tehnici de implantare. N-am gasit nicaieri sa se defineasca Recall-ul. Sa se explice avantajele lui. Doarece noi suntem un popor cu multa dragoste pentru domeniul auto, am sa fac o comparatie , ca si-n alte posturi, cu aceasta sfera: recall-ul in stomatologie este acelasi lucru cu inspectia tehnica la masina. Dupa parerea mea, recall-ul nu ar trebui sa lipseasca in nici unul din domeniile stomatologiei: incepand cu profilaxia si terminand cu implantologia si protetica. Avantajele sunt de ambele parti: pacientul are siguranta ca serviciul care i s-a oferit este in parametrii fiziologici, iar medicul are si el control asupra eventualelor probleme ce pot apare ulterior. Nu vreau sa fac prea multa porologhie , de aceea am sa va arat un caz acum si alte doua intr-un post viitor.

Pacientul s-a prezentat in data de 02.06.2006 cu o parodontita apicala cronica, care se acutizase. Desi imaginea este painea clasica a chirurgilor de pe la noi, am preferat sa nu trimitem pacientul la “cutit” ci sa efectuam un endo conservativ cu monitorizare in timp. N-am exclus posibilitatea unei rezectii apicale, insa nu am vrut sa facem aceeasi greseala imensa care se intalneste la tot pasul: rezectie apicala fara un tratament de canal corespunzator, care ulterior reinfecteaza zona apicala si asa se intra intr-un cerc vicios.
Astfel in 21.06.2006 am primit a doua imagine cu obturatia definitiva.

Grav, vor spune unii, s-a depasit zona apicala cu material de obturatie. Vom vedea totusi ca aceasta depasire ne va ajuta in tragerea unor concluzii. Asa cum se vede si din imagine exista o zona de liza osoasa destul de mare provocata de produsele toxice a coloniilor bacteriene ce traiesc pe canal.
In data de 05.09.2007( destul de tarziu) pacientul a venit la recall.

Acum se observa si puntea care s-a construit intre timp pentru a inchide edentatia , dar si reconstructia trabeculelor osoase care au impins materialul de obturatie in depasire, din zona inferioara a defectului inspre apexul dintelui. Imaginea este cat se poate de relevanta in ceea ce priveste vindecarea zonei periapicale.
Dupa 6 luni, pacientul a revenit pentru alt motiv: s-a desprins puntea si s-a “ciobit” si bontul.

Nu stiu daca bontul a fost cauza decimentarii sau faptul ca puntea are 3 intermediari fiind facuta de pe 44 pe 48 ( pacientul si-a dorit proteza fixa si nu-si permitea implanto). Eu am decis sa reconstruiesc bontul, sa pun si un pivot de fibra de sticla pt a obtine un bont solid si am refacut puntea.
In 16.12.2008, pacientul a revenit din nou la recall , iar de data aceasta se poate observa foarte interesant: o mica zona de resorbtie radiculara in partea distala a zonei apicale.

In functie de imaginea radiografica pe care o vom avea in iunie, la implinirea a 3 ani de la efectuarea tratamentului endodntic, vom decide daca este cazul unei rezectii apicale sau nu.
Dupa cum se vede: nebanuite sunt caile Domnului, iar in aceste situatii recall-ul este sfant!

… in a blaze of glory

pt-blog1

Poza de mai sus le reprezinta pe “mezinele” noastre: Andra si Cami care ,desi au venit in echipa numai din ianuarie ,si-au luat sarcina in serios , iar endodontia noastra “straluceste”….pozele de mai jos confirma asta:

Cianura pentru un suras….

Va amintiti perioada cand singura noastra distractie era biblioteca cu carti in care mama isi aseza mandra bibelourile de portelan, iar tata isi uita letconul cu care mai lipea, din cand in cand, cate un tranzistor la televizorul alb-negru, ce transmitea programul national de doua ore zilnic? In acea perioada tatal meu avea doua metode sa ma pedepseasca: una dintre ele, era sa fac rezumatul Telejurnalului din ziua respectiva. Desi pare gretoasa aceasta alegere ,in care eu trebuia sa sintetizez informatia mincinoasa transmisa, de comunisti populatiei, prin intermediul media,pentru mine ,mai greu, era atunci cand mi se interzicea accesul la biblioteca familiei. Aceasta era a doua metoda prin care eram pedepsit. Asa se face ca-ntr-o zi, dupa o „pedeapsa” de vreo saptamana am pus mana pe unul din romanele politiste ale Rodicai Brasoveanu Ojog: „Cianura pentru un suras”. Aceasta carte m-a frapat prin ideea diabolica a autoarei: criminalul era un stomatolog care punea cianura in molarii pacientilor pe care vroia sa-i „curete”, acoperind-o ulterior cu plombe provizorii. Dupa o perioada materialul se „spala”, iar substanta otravitoare era expusa in cavitatea bucala ducand la decesul persoanei.
Anii au trecut, eu am devenit medic stomatolog, am realizat ca aceasta procedura suna ok pentru cititorul de rand, insa medical este imposibil de realizat, dintele comunicand cu organismul si prin spatiul periapical. Totusi aceasta a ramas ca o metafora in capul meu, iar eu am asociat-o cu diverse momente din viata mea. Astfel la Adunarea Generala din 11-12 octombrie, stand pe scaunul meu, din „regiunea” rezervata Muntenia 2, in sala Hera,a luxosului hotel Ramada, din centrul Sibiului, aceasta imagine mi-a revenit in cap.
Dupa votul unanim pentru ordinea de zi ( nimeni nu s-a intrebat daca este ok sau nu), avea sa inceapa trecerea diferitelor persoane, din conducere sau simplii membrii delegati, pe la tribuna de unde, rand pe rand, au luat toti cuvantul.In toata perioada celor doua zile am vazut orgolii, rabufniri, aberatii, glume, solutii( si lista poate continua), toate cu o indarjire debordanta. Am stat si le-am ascultat, le-am analizat, insa nu am gasit mai nimic in comun cu medicul de rand care era reprezentat acolo de delegati. De ce asta? Simplu: nimic din ce s-a discutat acolo nu a ocolit sintagma des intalnita in societatea romaneasca: „lupta pentru putere”.
Din pacate AMSPPR, imi pare din 2006( de cand sunt si eu prezent pe la AGN), total focusata pe „lupta pentru putere”. Diverse persoane care nu au reusit in viata au vazut in ascensiunea la conducerea AMSPPR „tunul vietii lor” si au facut tot posibilul sa atinga varful piramidei. Cum aceasta asociatie a fost creata sa deservesca medicul stomatolog si sa-i reprezinte interesele, automat scopul de a face prin intermediul ei bani si politica a esuat la un moment dat. Este ca si cum ai incerca sa faci „off road” prin Piatra Craiului cu un Trabant. Normal ca n-ai sa reusesti niciodata. Se pare ca acelasi lucru l-au patit si cei care au incercat sa se foloseasca de AMSPPR pt propria buna stare. O sa spuneti: PERFECT!!! Acestia din urma au fost descoperiti, stopati si eliminati. Unde mai este problema? Problema exista….si asta din cauza „constructorilor” din AMSPPR , care au descoperit ca Trabantul nostru nu poate face „offroad”, in loc sa cumpere un SUV pentru a face traseul ei incearca sa tuneze Trabantul. Unde bat eu cu aceasta metafora? In oamenii din conducerea AMSPPR, care desi sunt bine intentionati, nu au nimic de a face cu managementul si par niste oite ratacite pe un gol alpin al caror cioban a fost mancat de lup. Nu este un secret ca scoala de medicina romaneasca ne-a scos medici 100% si manageri 0%. Ce n-au inteles, majoritatea colegilor nostri, este ca devenind medici dentisti cu practica privata in Romania si detinand un cabinet de stomatologie au devenit peste noapte si manageri. Aceiasi oameni se regasesc si-n AMSPPR, ai carei membrii se numara printre cei descrisi mai sus. Poate 1%( desi cred ca sunt optimist cu un asemenea procent) au constientizat acest nou statut si au facut ceva in sensul asta: cursuri de perfectionare. L-as evidentia aici pe colegul nostru din Satu Mare, doctor Stancioiu, care a reusit pentru 10 minute, sa-mi aduca stralucire in ochii pe jumatate inchisi de oboseala resimtita dupa noptile minunate oferite de viata tumultoasa a Sibiului, in care ma pierdusem si eu cu o seara inainte. Acesta m-a facut sa murmur: WOW!!!, in momentul in care a pus pe ecranul salii o schema manageriala elaborata de Scoala de Business Codex. Aceasta este o scoala renumita ale carei banci au fost trecute de mari manageri din multinationalele prezente pe piatza romaneasca, de antreprenori, ba chiar si de medici, insa majoritatea din lumea conducerii farmaceutice. Desi prezentarea mi-a trezit entuziasmul adormit si de monotonia temelor precedente, gustul amar s-a instalat totusi in final. Asta pentru ca acest subiect a venit intr-un moment nepotrivit: presiunea orei 12 cand delegatii trebuiau sa elibereze camerele, dar si nerabdarea acestora de a mai prinde cateva ore, in sanul familiei, din frumoasa zi insorita de octombrie a facut sa se sara repede la incheierea sedintei.
Am sa va spun acum ce legatura are personajul nostru din inceputul acestei povestiri cu AMSPPR. Neavand un manager ( cu studii de specialitate) care sa aiba o strategie clara, ea merge pe un drum ce duce spre un declin iminent. Acest drum il vad asemanator cu „spalarea” plombei provizorii din povestea de mai sus. Nu stiu daca se va ajunge la cianura, nici nu stiu daca in asociatie exista un membru cu pregatirea manageriala necesara sa evite prabusirea, nu stiu nici daca actuala conducere va apela la astfel de scolarizari pentru a redresa AMSPPR sau daca conducerea va fi suficient de desteapta sa creeze un post separat , de manager, la fel cum exista cel de jurist, post care sa ajute actuala formula sa poata conduce mai departe……nu stiu sa raspund la aceste intrebari.Am totusi speranta ca cineva va intelege mesajul din aceste randuri si va face ceva…..

Eu si colegul meu ascultand relatarile de “vis” ale delegatilor

“6 dintr-o lovitura”

Cand eram copil am citit o poveste cu un croitoras care a omorat 7 muste cu o singura lovitura si a fost atat de impresionat de aceasta fapta incat si-a facut un brau pe care si-a tesut: “7 dintr-o lovitura”….povestea se numea: “Croitorasul cel viteaz”
Acum o luna jumatate cand pacienta din cazul ce urmeaza sa-l expun a intrat in cabinet, mi-a readus aminte de aceasta poveste. Uitandu-ma la radiografiile sale am exclamat, in gand desigur, “6 dintr-o lovitura”. Asta nu numai pentru ca aveam 6 dinti, dar si pentru ca toti cei 6 au cate un PAC( parodontita apicala cronica) de toata frumusetea.

IMG_07851.jpg
IMG_07841.jpg
nicolescu 1.jpg
Daca existau sau nu de la inceput aceste reactii apicale nu pot sa va spun. Ceea ce pot sa va spun este ca “cvasiobturatiile de canal” din imagine au fost facute intr-un timp record acum un an de zile. Totul asimtomatic si “elegant”. Problema a fost nu ca vreuna din “bombele bacteriene” a explodat , ci lucrarea protetica cu mirobolantele duble extensii s-a desprins.

IMG_1534.jpg

Noi am fost solicitati s-o “lipim” la loc. La vederea geometriei bonturilor si materialului de obturatie am cerut si noi o radiografie si ce vedeti d-voastra mai sus asta am vazut si noi: nebunie. Trebuie sa recunosc ca este primul caz din viatza mea cu 6 dinti consecutivi,afectati de parodontita apicala cronica.
Am facut desigur retratamnetele de rigoare, insa ce prognostic au acesti dinti ramane de vazut.

IMG_1536.jpg
IMG_1537.jpg

Un lucru este sigur: pacienta este o femeie foarte draguta si cooperanta si asta ne va inlesni recall-urile necesare urmaririi evolutiei acestor PAC-uri.
Cat despre “croitorasul cel viteaz”?…hm, a trait fericit pana la adanci batraneti…

Romania is my country

Un cantec al fostei formatii Vama Veche, descrie in versurile sale viata unui copil al strazii, care nu este nicicum una normala. Drept raspuns la ceea ce se intampla naratorul foloseste in refren simpla explicatie: ” And I say Romania is my country”. Exista o legatura intre toate astea si ceea ce urmeaza sa cititi? In mintea mea da. Este singurul mod in care imi pot explica urmatoarele:
Ce pot ungurii si polonezii, si romanii nu?
Hm, multe, foarte multe. Am sa ma opresc la domeniul meu si am sa discut in acest post despre cum ei reusesc cu turismul dentar si noi nu.Turismul dentar este o industrie la nivel mondial, iar lideri sunt tarile asiatice care au vazut in aceasta nisa salvarea financiara a stomatologiei locale. In Europa, Ungaria si Polonia domina turismul dentar. Polonia are Germania si Anglia ca principale furnizoare de pacienti, iar Ungaria: Austria, Elvetia,Franta si Italia. Este adevarat ca si pozitia geostrategica a ajutat aceste tari sa exceleze in acest domeniu, insa cel mai mult a contat mentalitatea. Au medicii polonezi si unguri mai multe maini si capete decat cei romani? Cu siguranta nu. Sunt Polonia si Ungaria mai frumoase decat Romania. Sub nici o forma! Ungaria are doua entitati furnizoare de turism:capitala Budapesta si lacul Balaton. Le exploateaza insa atat de bine incat turismul lor aduce venituri mult mai mari decat cel romanesc, al carui potential este de “n” ori mai mare. Pornind de la o lipsa a infrastructurii in tara noastra si continuind cu o colaborare aproape inexistenta intre breasla stomatologica si forma de guvernamant care o reprezinta, turismul dentar, in Romania, desi existent, sufera foarte mult.
Ce ar insemna o dezvolatre a acestui segment ,care reprezinta o ramura din turismul de business? Mult, foarte mult. In primul rand putere financiara pentru cabinetele din Romania, care duce implicit si la dezvoltarea capitalului uman de specialitate si deci la o medie a calitatii serviciilor stomatologice mult mai ridicata. Apoi bani la buget: 16% din banii incasati din turismul dentar ar intra la bugetul statului. Cine ar trebui sa preia haturile acestui business neexploatat? Pai simplu: cine are interes. Iar dupa cum am vazut interesul este de ambele parti: atat medicii cat si autoritatile au de castigat din asta. Medicii sunt reprezentati de doua asociatii mari non-guvernamentale: AMSPPR si UNAS. Statul are Ministerul Sanatatii in cadrul caruia ar trebui sa existe un departament
care sa se ocupe de asa ceva si care sa fie in stransa relatie cu Ministerul Turismului.
Daca se va face ceva sau nu in acest sens, nu stiu. Am sa fiu nu numai simplu spectator la derularea filmului de lung metraj al dezvoltarii turismului dentar in Romania, ci si un actor in rol secundar , deoarece eu am luat in serios potentialul acestui business. Daca va fi in cele din urma un film bun sau nu, ramane de vazut. Ceea ce ma incanta totusi si imi da speranta este ca am mai vazut filme proaste, dar cu roluri bune facute de actori secundari…..

Happy blogday to me!

Aceeasi zi de primavara 14 mai, insa un an mai tarziu.Pitesti-ul amortit de o caldura si mai mare, mai exact 30 de grade celsius, Dinamo a luat din nou bataie, de la Otelul acum, de data asta sunt insa castigatorii compionatului de fotbal (cu numai doua infrangeri in tot sezonul si mai toate derby-urile castigate), Traian Basescu scrie istorie si provoaca: primul referendum care va face sa pice sau nu un presedinte pe meleagurile mioritice.

Sunt dupa o zi de munca normala, putin obosit insa mai mult ganditor. Ma gandesc la ce impact a avut acest blog asupra vietii mele profesionale. Desi nu am mai scris aici de vreo trei luni, mai tot timpul fiindu-mi “inghitit” de un mare proiect la care lucrez si despre care am sa vorbesc mai detaliat in lunile ce urmeaza, blogul meu a continuat sa “traiasca”. Si asta multumita celor care il citesc si care mi-au scris mesajele lor. Unele dragute, altele mai putin dragute….in fine, bune sau rele ele au tinut acest blog “in viata” si mi-au dat si mie impulsul de al duce mai departe. Am avut cu siguranta multe de invatat din comentariile pro si contra, dar cel mai important este ca am reusit prin intermediul sau sa cunosc oameni de caliate, care probabil in alte circumstantze ar fi ramas simplii anonimi pentru mine….deci un castig.

Nu pot sa prorocesc care va fi evolutia acestui blog asa cum nici acum un an cand postam poza din titlul blogului nu banuiam nici o clipa ca pacienta de pe scaun va deveni front desk managerul cabinetului nostru. Am sa postez insa statisticile lunare cu evolutia blogului de la inregistrerea sa pe Google Analytics in luna iunie 2006.
Sper sa fiu sanatos si destul de inspirat spre al duce mai departe, nu numai cantitativ ci si calitativ….

t01.jpgt02.jpgt03.jpgt04.jpgt05.jpgt06.jpgt07.jpgt08.jpgt09.jpgt10.jpgt11.jpgt12.jpg