Sămânța – fundament al omenirii

Sămânța este un organ al plantelor superioare, care poate fi fie libera, adica neînchisa in fruct ca la plantele incadrate in increngatura Pinophyta (ex: brad, pin, molid), fie închisa în fruct ca la plantele din increngatura Magnoliophyta (Angiospermatophyta). Asa defineste Wikipedia, enciclopedia libera, pe care tot mai multi dintre noi o folosim in tipul de viata, multitasking pe care-l avem in era globalizarii si a internetului. Daca ar fi sa respectam modul in care a fost construita aceasta enciclopedie, iar eu ca medic stomatolog ar trebui sa definesc samanta, aceasta ar suna asa (referirea se face exclusiv la samanta de floarea soarelui sau dovleac, cunoscuta in popor si ca bomboana agricola): un aliment nociv, ce se comercializeaza atat in supermaketing, cat si in buticul de la coltul blocului.

Sămânța este preferata de indivizi din clasa inferioara a societatii, insa este consumata si de ”marii lideri de opiniei”, care ne reprezinta in societate. Este adesea asociata ca un ”must” al evenimentelor sportive de mare interes (in special fotbal) si este insotita, pentru o buna digestie, de ”sucul de hamei” comercializat sub diferite branduri. Desi provoaca dependenta culinara si o stare euforica la nivel general al organismului, provoaca leziuni ireversibile la nivel dentar. Nivel care, pentru categoria sus numita, este important doar in momentul in care provoaca dureri sau in care partenerul de viata il atentioneaza ca sunt posibile “ruperi matrimoniale” cauzele fiind de natura “odorizanta”.

Probabil partea care face cel mai atractiv acest aliment este modul de consumare, care se rezuma, inainte de banala masticatie, la spargerea lui intre dinti si scuiparea partii nedigerabile, bine imbibata in amilaza salivara, la o distanta cat mai mare, care sa dea fiecarui individ in parte o senzatie de campion. Cum cresterea numarului celor care consuma acest aliment este direct proportionala cu insuccesul sportului romanesc, avem toate sansele ca Romania sa ajunga campioana mondiala la “aruncarea cu coaja de samanta bine inmuiata in saliva”. Ar putea fi si acesta un sport avand in vedere ca necesita antrenament, niste plamani buni (pentru un suflu de calitate), dar si o doza reprezentativa de acool sau telenovele (in functie de sexul consumatorului).

Desi suna putin cam dura aceasta definitie ea reflecta, mai mult sau mai putin, realitatea in care traim, dar si frustrarea medicului curant in fata unei asemenea leziuni, care ar putea fi evitata prin consumarii acestui “aliment” sau prin consumarea lui in stare “decojita”.

Pentru cei care citesc acest articol si nu au sansa de a vedea zilnic astfel de imagini sau care nu inteleg inversunarea acestor randuri, va invit sa aruncati o privire pe imaginile de mai jos.

2011-05-05 11.12.58.jpg

2011-05-05 11.14.52.jpg
2011-05-05 11.15.02.jpg

Estetica, estetica si iar…..estetica

Este ceea ce auzi tot mai des prin cabinetele dentare, este ceea ce auzi tot mai des printre pacienti, este ceea ce cere acum piata si de aceea m-am conformat si eu si am rezervat acest articol blogului meu, dar mai ales cititorilor care sunt interesati de acest subiect. In aceste timpuri in care mai orice persoana cu un buget mediu spre ridicat poate obtine sanii Nicoletei Luciu sau buzele Angelinei Jolie, ori fesele lui J Lo, mi se pare corect ca aceleasi persoane sa-si doreasca si zambetul Juliei Roberts. Stomatologia odata intrata in era digitala, dar si a ceramicii integrale isi permite sa tinda tot mai mult spre ceea ce noi consideram perfectiune. Astfel, incercand sa mai aflu, de la prietenul Google, ce site-uri de estetica s-au mai optimizat pe batranul ,de acum, motor de cautare, am dat de urmatorul site: http://www.fabsmile.com/ . Ce am gasit interesant la acest site? Nu ca au reusit prin mijloacele unui soft sa incerce sa ma convinga ca ei reusesc conform unor formule matematice sa potriveasca armonia fetei cu armonia dentara. Nuuu, asta n-am s-o cred, sunt sigur ca daca le dau 200 de cazuri multe se repeta la un moment dat. Dar ce m-a impresionat este ca ei stiu sa vanda o asemenea poza la 89 de dolari, iar medicul care vrea sa prezinte pacientului mai trebie sa plateasca inca 45 pt descarcarea softului. O chestie ingenioasa pana la urma dpdv al marketing-ului insa un mare “bullshit” in ceea ce priveste realitatea.

Stau si ma intreb cum anume ar fi redat site-ul nostru acest caz.

DSC03777.jpg

Cu sigurantza am fi gasit un zambet pe care eu daca l-as fi aratat pacientului acesta ar fi murit cu mine de gat sa il redau cat mai curand. Ce as fi putut eu sa fac in acest caz? Pai nu prea multe: terapia ( daca era de facut si o sa vedeti ca avem foarte multa), iar partea de protetica ramanea pe seama tehnicianului, ca doar el realizeaza protezele, iar noi le montam. Ei bine am trecut la treaba si am dat jos vechia lucrare( realizata in urma cu doi ani de un medic cu pretentii). Intotdeauna cand dai jos o asemenea lucrare te rogi sa ai parte de ceva cat mai bun, nu ca sa nu ai mult de lucru ci ca sa mai ai pe ce lucra si acel ceva sa-l tina apoi pe pacient macar cat l-a tinut ceea ce i-a facut predecesorul tau ( in acest caz sper sa fie mai mult). Altfel el face urmatoarea comparatie: “pai uite cat m-a tinut lucrarea de la primul doctor, si uite cat m-a tinut cea de la tine”, fara sa se gandeasca ca medicul cel dintei a facut o lucrare pe dinti “virgini” ( neatinsi de mana omului), iar tu trebuie sa indrepti ce a facut predecesorul tau. Dar asta este riscul meseriei( sau a profesiei in cazul meu). Cum era de asteptat, conform legilor lui Murfy, imaginile pe care le-am vazut in momentul demontarii lucrarii au fost acestea:

DSC03837.jpgDSC03782.jpg

“Same shit, different day”, cum ar spune americanul. Ce era de facut, sa ne mai plangem? Chiar nu avea rost . Am pornit la treaba si am obtinut pana la urma urmatoarele bonturi pe care le-am amprentat si le-am trimis tehnicianului.

DSC04206.jpg

Toate bune si frumoase, dar a venit si ziua in care a trebuit sa montez noile coronite: ceramica integrala. Hm, yumi. Totusi cand le-am asezat in noul lor habitat cele patru coronite ceramice au dat o imagine pe care cu siguranta ultradesteptul nostru soft american nu ar fi conceput-o. Iata despre ce este vorba:

DSC04218.jpg

Dupa cum bine se vede 22 este ectopic, desi initial a fost in rand cu ceilalti confrati de masticatie. Pacientul a strambat din nas, eu am pus mana pe telefon si hop in capul tehnicianului. “Vrei sa-ti scot o uluca in loc de 22?” m-a intrebat o voce la capatul celalat al telefonului. Eu sunt fiu de inginer silvic si chiar stiu ce inseamna o uluca. Am inchis repede resemnat si am incercat sa explic pacientului despre spatiu, naturalete si ectopism. Bineinteles ca am vorbit cu peretii, dar totul s-a rezolvat deoarece el imi este prieten foarte bun si toata munca mea s-a terminat intr-un final cu un compromis al lui. Trecand peste nemultumirea pacientului eu am fost incantat de doua lucruri: unul ca fistula vestibulara din dreptul lui 21 se inchisese( deci tratamentul endodontic a fost cat de cat corect) , iar cel de al doilea lucru il constituie cazul pe ansamblu pe care sunt sigur ca softul nostru din poveste nu l-ar fi rezolvat printr-un ectopism, deci clar ca are carente. Am si ceva sa-mi reprosez: nu am facut wax-up cum fac de obicei la asemenea lucrari, dar m-am lasat furat de lucrarea initiala pe care nu am analizat-o cu atentie,dar si de faptul ca pacientii nostri sunt vesnic in fuga si vin sa-si faca dintii in ultimul moment.

Acum o concluzie generala, pt toti colegii de breasla care au de gand sa apeleze la asemenea device-uri. Aveti mare grija caci socoteala de acasa poate sa nu coincida cu cea din targ. Cu sigurantza ca imaginile oferite de softul respectiv pot convinge pacienti care sa-si umple gura de veneer-uri si asta face ca pretul pozelor sa se justifice, dar tot el va poate da o informatie gresita cu un rezultat diferit de cel asteptat si atunci ne confruntam cu o problema mare: nemultumirea pacientului care iti cere ce ia-i prezenta in poza…..