“Mother Russia” never sleeps ;)

Cand eram copil tot ce era bun pe piata romaneasca era rusesc. De la magnetofonul Kashtan, Televizorul Rubin, Drujba, Aparatul foto Smena, ceasul Pobeda si pana la masina Lada …

Apoi am ajuns la adolescenta cand piata romaneasca a fost invadata de produsele din vest ( mai ales cele germane), insa cele mai utile si mai trainice lucruri tot in “piata la rushi” le gaseai. Desigur nu erau cele mai uzuale lucruri, dar erau minuni pe care in magazinele noastre nu le mai gaseai ( un exemplu ar fi Letconul :))).

Ulterior am ajuns student si am reintalnit “marfa ruseasca”: toata breasla stomatologica cunoaste rusii care se plimba prin universitati si cabinetele private cu valizele pline de freze, turbine, ace de canal , matrice etc.

M-am facut si mai mare si am ajuns sa manageriez trei clinici de stomatologie si o firma de consultanta, iar asta cere o multime de tool-uri. Una dintre cele mai utile aplicatii pe care le-am testat anul trecut si careia ii dedic acest post pe blog este Evernote-ul.

Mai mult chiar si articolul il scriu din aceasta aplicatie de care sunt extrem de multumit si care-mi usureaza lucrul in echipa si-mi tine nivelul de comunicare cu colegii mei la cel mai inalt standard.

Acum vine intrebarea de baza: ghiciti ce provenienta are Evernote-ul? Made in Rusia, desigur 😉

Toamna se numara bobocii

Cand eram copil, lucru care ma stresa cel mai mult si care venea adesea din partea parintilor era expresia: ” ti-am spus eu?”… iar aceasta era intotdeauna folosita in contextul unei nereusite ale mele, care fusese sau nu anticipata de catre persoanele in cauza. Desigur de cele mai multe ori era simpla intamplare si nu reusita unei viziuni asupra a ceea ce avea sa se intample. Cu toate astea am ramas un incapatanat, am continuat sa fac lucrurile in felul meu si am asteptat de fiecare data cand mi se neaga vreo idee, sa-mi fie si argumentata. Trebuie sa recunosc ca erau si momente cand iubeam aceasta expresie si asta atunci cand cineva ma indemna sa fac un lucru care-mi putea aduce avantaje de orice fel. In aceste momente, nu ma mai deranja cand il auzeam spunand: “ti-am spus eu?”

Vorbind despre idei, imi aduc aminte cu nostalgie cand am plecat la drum cu ideea de a face turism medical. Lucrurile erau foarte basic la inceput, insa increderea in acest proiect, cat si pasiunea pentru stomatologie, erau suficient de puternice sa nu ma faca sa vad asta si sa ma descurajeze. Desi multa lume se uita la mine ca si cand as avea nevoie de un psihiatru , cand vorbeam de acest proiect, am gasit si oameni minunati care au crezut in visul meu, care mi s-au alaturat si care m-au ajutat sa-l duc la bun sfarsit. Tuturor acestora li se datoreaza lucrurile de mai jos:

Vineri 23 septembrie 2011,Camera Franceză de Comerţ, Industrie şi Agricultură în Romania  a aniversat 15 ani de existenţă printr-o Gală dedicată companiilor membre,  la studiourile Buftea şi a reunit peste 500 de reprezentanţi ai companiilor care fac parte din CCIFER, reprezentanţi ai instituţiilor publice, ai societăţii civile şi ai presei.CCIFER număra 320 de companii membre dintre care 60% sunt intreprinderi mici si mijlocii, şi este una dintre cele mai reprezentative şi credibile asociații ale investitorilor străini din România. In acelasi timp, CCIFER reuneste marile nume ale investitiilor franceze in Romania precum Dacia Renault, Orange, Alcatel, BRD-Groupe Société Générale, Veolia, Michelin, Lafarge, etc.

In cadrul acestei Gale, clinica de stomatologie din Pitesti, Medical Tours Company, a castigat Premiul pentru Inovare– întreprinderi mici şi mijlocii – “Un nou concept in Europa în domeniul turismului dentar”.

Printre companiile argesene de succes premiate in cadrul acestui eveniment important  se afla si Automobile Dacia, Premiul de excelenta pentru Dacia Duster.

Juriul a fost constituit din membrii unor companii de Top, respectiv:

  • Directorul General GDF Suez Energy Romania, Administrator CCIFER si Consilier al  Comertului Exterior al Frantei,
  • Avocat al barourilor din Paris si Bucuresti  si Membru CCIFER,
  • Directorul General Michelin Romania si Administrator CCIFER,
  • Directorul General Alexander Hughes, Membru al Consiliului de Administratie CCIFER si Consilierul    Comertului Exterior al Frantei,
  • Directorul General Alstom Transport, Membru al Consiliului de Administratie CCIFER.

Premiile CCIFER sunt:

  1. Premiul pentru Inovare – întreprinderi mari – “Instant Pay”, BRD – Groupe Société Générale
  2. Premiul pentru Inovare – întreprinderi mici şi mijlocii – “Un nou concept in Europa în domeniul turismului dentar”, Medical Tour Company
  3. Premiul pentru Investiţii – întreprinderi mari – “Turbina de Gaz la CET Brazi: cogenerarea pentru un viitor durabil “, Dalkia România
  4. Premiul pentru Investiţii – întreprinderi mici şi mijlocii – “Centrul de producţie şi logistica SAVA”, Caussade Semences Est Europe
  5. Premiul de Iniţiativă sociala – întreprinderi mari – “Viitorul incepe la şcoală”, GDF SUEZ Energy România
  6. Premiul de Iniţiativă socială – întreprinderi mici şi mijlocii – Human Respect Solutions
  7. Premiul special al juriului – “PARADA_ACCOR – Inserţia profesională a tinerilor în dificultate”
  8. Premiul de excelenţă – Automobile Dacia pentru Dacia Duster

« Succesul CCIFER se datorează in primul rând succesului companiilor membre », a declarat presei dl Bruno Roche, președintele CCIFER.

 

Ei bine, facand referire la ceea ce va spuneam la inceput, nu ma pot abtine sa nu spun: ” ti-am spus eu?”, atuci cand recitesc articolul “Romania is my country” scris acum 4 ani :)))))

Sămânța – fundament al omenirii

Sămânța este un organ al plantelor superioare, care poate fi fie libera, adica neînchisa in fruct ca la plantele incadrate in increngatura Pinophyta (ex: brad, pin, molid), fie închisa în fruct ca la plantele din increngatura Magnoliophyta (Angiospermatophyta). Asa defineste Wikipedia, enciclopedia libera, pe care tot mai multi dintre noi o folosim in tipul de viata, multitasking pe care-l avem in era globalizarii si a internetului. Daca ar fi sa respectam modul in care a fost construita aceasta enciclopedie, iar eu ca medic stomatolog ar trebui sa definesc samanta, aceasta ar suna asa (referirea se face exclusiv la samanta de floarea soarelui sau dovleac, cunoscuta in popor si ca bomboana agricola): un aliment nociv, ce se comercializeaza atat in supermaketing, cat si in buticul de la coltul blocului.

Sămânța este preferata de indivizi din clasa inferioara a societatii, insa este consumata si de ”marii lideri de opiniei”, care ne reprezinta in societate. Este adesea asociata ca un ”must” al evenimentelor sportive de mare interes (in special fotbal) si este insotita, pentru o buna digestie, de ”sucul de hamei” comercializat sub diferite branduri. Desi provoaca dependenta culinara si o stare euforica la nivel general al organismului, provoaca leziuni ireversibile la nivel dentar. Nivel care, pentru categoria sus numita, este important doar in momentul in care provoaca dureri sau in care partenerul de viata il atentioneaza ca sunt posibile “ruperi matrimoniale” cauzele fiind de natura “odorizanta”.

Probabil partea care face cel mai atractiv acest aliment este modul de consumare, care se rezuma, inainte de banala masticatie, la spargerea lui intre dinti si scuiparea partii nedigerabile, bine imbibata in amilaza salivara, la o distanta cat mai mare, care sa dea fiecarui individ in parte o senzatie de campion. Cum cresterea numarului celor care consuma acest aliment este direct proportionala cu insuccesul sportului romanesc, avem toate sansele ca Romania sa ajunga campioana mondiala la “aruncarea cu coaja de samanta bine inmuiata in saliva”. Ar putea fi si acesta un sport avand in vedere ca necesita antrenament, niste plamani buni (pentru un suflu de calitate), dar si o doza reprezentativa de acool sau telenovele (in functie de sexul consumatorului).

Desi suna putin cam dura aceasta definitie ea reflecta, mai mult sau mai putin, realitatea in care traim, dar si frustrarea medicului curant in fata unei asemenea leziuni, care ar putea fi evitata prin consumarii acestui “aliment” sau prin consumarea lui in stare “decojita”.

Pentru cei care citesc acest articol si nu au sansa de a vedea zilnic astfel de imagini sau care nu inteleg inversunarea acestor randuri, va invit sa aruncati o privire pe imaginile de mai jos.

2011-05-05 11.12.58.jpg

2011-05-05 11.14.52.jpg
2011-05-05 11.15.02.jpg

Nu-i chiar rau sa fii dentist in Pitesti

Nu-mi amintesc bine ce post de radio are in fiecare zi un sumar al evenimentelor care s-au petrecut in ziua respectiva, insa in ani diferiti. De exemplu:
-pe 6 august 1945 se lansa bomba atomica asupra orasului Hirosima
-pe 6 august 1919, armata regala romana a ocupat Budapesta
-pe data de 6 august 1943 se nastea pianistul Dan Grigore. Probabil ca si azi a enumerat cateva evenimente radioul respectiv. Cu bunavointa cititorilor acestor blog as vrea sa completez si eu acea enumerare: 6 august 1979 se nastea Dorin Trandafirescu. Cine este DT si ce legatura are el cu un blog de stomatologie? Simplu: este managerul singurei clinici de imagistica, din Pitesti, dedicata stimatologiei, numita RX1. Dupa ce datorita lui si familiei sale, in Pitesti, s-au putut face primele radiografii panoramice, dar si retroalveolare digitale, a urmat ceva si mai generos pentru medicii din aceasta regiune: Computer Tomograf J.Morita Veraviewepocs 3d, special pentru aparatul dento-maxilar. Pentru necunoscatori, Morita in imagistica este ceea ce inseamna Mercedes in lumea auto, probabil acesta este si motivul pentru care este al doilea aparat de acest gen din tara( insa cel mai modern din fericire pt pitesteni).Pentru a vedea despre ce vorbesc va rog sa urmariti acest filmulet de prezentare , dar si cazul urmator:
Este un caz normal la prima vedere, un premolar 1 superior, tratat per primam, single visit, doua pufuri dragute, toate bune si frumoase.
before 14

14 after

Daca totusi am sa va arat o sectiune orizontala, una verticala si doua sagitale lucrurile stau altfel( premolar superior cu 3 canale: doua vestibulare si unul palatinal).
sectiune in plan orizontal

sectiune in plan vertical

sectiune sagitala prin P  si MV

sectiune sagitala prin P si MD

Ceea ce este foarte important, nu este imaginea finala pe care eu pot s-o arat aici pe blog, ci modul in care trebuie privit cazul, precum si subiectivitatea imaginilor 2D date de o simpla retroalveolara in comparatie cu imaginile 3D oferite de CT. Mai vreau sa relev ceva, am auzit zicandu-se despre acest aparat:”da…este bun pentru cine pune implanturi…”. Wrong! Utilitatea lui este mult mai mare. Eu am dat aici un exemplu pentru zona de endodontie, insa chiar si-n aceasta ramura utilitatea este mult mai vasta si cred ca cea mai importanta ar fi folosirea CT-ului ca o unealta in diagnosticare cat si in planul de tratament.
Cat de deschisi vor fi medicii din Arges si cat de mult vor aprecia ei aceasta oportunitate ramane de vazut, insa un lucru este clar: daca noi medicii nu vom furniza pacientii pentru acest CT care sa-si gaseasca si rentabilitatea intr-un final, cu siguranta aceasta clinica nu va face pasul urmator in ierarhia imagisticii si asta tot asupra noastra se va repercuta.

(RE)CALL ME the second

Nu incerc sa reiau moda anilor 90 cand orice film de succes aparea si-n partea a doua , a treia sau chiar si a patra ,de aceea nu veti vedea in urmatoarele posturi titluri de genul: “(RE)CALL ME the third” sau “In pat cu (RE)CALL-ul meu”. Vreau doar, asa cum am promis in postul trecut, sa va mai arat doua cazuri ale unui cuplu. Desi locuiesc in State si vin foarte rar pe acasa nu au sarit pana acum niciodata si peste controlul la stomatolog.
Am sa incep cu cazul lui si mai exact cu 44 , dintele cu care a venit la noi in faza acuta. In data de 02.03.2006 imaginea radiologica arata asa:

Desigur, acum daca as vedea acest caz m-as astepta sa obtin la radiografia finala de control imaginea perfecta a unui canal secundar ce se deschide in zona distala. Atunci nu mi-am pus aceasta intrebare, drept pentru care radiografia de control, dupa obturatie a aratat asa:

Personal, daca mi-ar veni un pacient in cabinet si ar cere protetica pe acest dinte, nu as face nimic fara un retratament. Mai mult, nici nu i-as da vreo sansa acestui dinte de vindecare in timp. Cu toate astea in 2 aprilie , un an mai tarziu imaginea radiografica arata asa:

Inca se vede o portiune putin “dilatata” in zona apicala, distal mai exact, dar vindecarea este cat se poate de clara daca comparam cele doua imagini obtinute la interval de un an.

Doua saptamani mai tarziu am facut o noua radiografie , de data asta am tratat si 45-ul. Nu este o imagine radiografica tocmai placuta ochiului de endodont, dar este cee ce am putut obtine la vremea respectiva:

Urmatoarea imagine pe care am putut-o obtine a fost la data de 05.01.2009 si ne arata o vindecarea totala a zonei apicale:

Tot atunci in 02.06.2006 am primit si aceasta radiografie pe 17:

Am tratat cazul, insa din pacate nu am gasit pe nicaieri radiografia de control de atunci imediat. De aceea am sa postez radiografia la un an diferentza, in aprilie 2007:

Dar si pe cea la data de 05.01.2009:

O alta parodontita apicala cronica prezinta pacientul nostru pe 37:

S-a indepartat coroana respectiva, s-a facut retratamentul si iata ce s-a obtinut:

Se vede clar pe radacina meziala conturarea unui PAC( parodontita apicala cronica). S-a efectuat, ulterior, o punte care folosea acest dinte drept stalp protetic.
Imaginea dupa un an de la retratament este urmatoarea:

Din pacate imaginea este putin ingalbenita, insa se vede clar zona de vindecare.
Si mai concludenta este imaginea obtinuta anul acesta in ianuarie:

Raman in sfera PAC si inchei acest caz cu cadranul 2 al pacientului si mai exact cu 25 si 26:

Din pacate nu am vazut cand am tratat 25-ul in 2006 ca este un PAC si pe mezio-vestibulara lui 26. Iata imaginea dupa tratamentul din 23.03.2006:

In 2007 ( abilitatile mele de endodont se imbunatatisera considerabil) am decis impreuna sa tratam si pe 26 dupa aceasta imagine:

Am facut-o si iata ce am obtinut:

In ianuarie 2009 am primit urmatoarea imagine care denota vindecarea PAC pe ambii dinti, desi pe 25 sunt scurt pe una dintre radacini:

Desi obturatiile prezentate aici nu sunt spectaculoase in comparatie cu multe alte cazuri pe care le-am obtinut sau le pot vedea la colegi “limitati la endo”, faptul ca tratamentul s-a facut sub izolare si dupa un protocol de irigare corect a facut sa obtinem maximul din acest caz: 4 dinti cu PAC si 4 vindecari dupa aproape 3 ani.

Am sa inchei acest articol postand si cazul sotiei sale. Nu mai este caz de endo ci de protetica. Mai exact este un caz de veneer-uri. Pacienta s-a prezentat asa:

Din rationamente estetice si-a dorit veneer-uri pe cei doi frontali. S-a obtinut urmatorul rezultat:

Toate bune si frumoase! Dupa 3 ani arata la fel de estetic, insa ne arata si ceva interesant: aparita unei diasteme, a carei cauza n-am gasit-o:

Mentionez ca pacienta nu prezinta nici o edentatie pe niciuna dintre arcade. Astept idei si comentarii vis a vis de acest caz . Pana atunci nu uitati sa va indreptati privirea tot mai mult spre acest recall, nu se stie niciodata ce surprize va poate aduce….

Cianura pentru un suras….

Va amintiti perioada cand singura noastra distractie era biblioteca cu carti in care mama isi aseza mandra bibelourile de portelan, iar tata isi uita letconul cu care mai lipea, din cand in cand, cate un tranzistor la televizorul alb-negru, ce transmitea programul national de doua ore zilnic? In acea perioada tatal meu avea doua metode sa ma pedepseasca: una dintre ele, era sa fac rezumatul Telejurnalului din ziua respectiva. Desi pare gretoasa aceasta alegere ,in care eu trebuia sa sintetizez informatia mincinoasa transmisa, de comunisti populatiei, prin intermediul media,pentru mine ,mai greu, era atunci cand mi se interzicea accesul la biblioteca familiei. Aceasta era a doua metoda prin care eram pedepsit. Asa se face ca-ntr-o zi, dupa o „pedeapsa” de vreo saptamana am pus mana pe unul din romanele politiste ale Rodicai Brasoveanu Ojog: „Cianura pentru un suras”. Aceasta carte m-a frapat prin ideea diabolica a autoarei: criminalul era un stomatolog care punea cianura in molarii pacientilor pe care vroia sa-i „curete”, acoperind-o ulterior cu plombe provizorii. Dupa o perioada materialul se „spala”, iar substanta otravitoare era expusa in cavitatea bucala ducand la decesul persoanei.
Anii au trecut, eu am devenit medic stomatolog, am realizat ca aceasta procedura suna ok pentru cititorul de rand, insa medical este imposibil de realizat, dintele comunicand cu organismul si prin spatiul periapical. Totusi aceasta a ramas ca o metafora in capul meu, iar eu am asociat-o cu diverse momente din viata mea. Astfel la Adunarea Generala din 11-12 octombrie, stand pe scaunul meu, din „regiunea” rezervata Muntenia 2, in sala Hera,a luxosului hotel Ramada, din centrul Sibiului, aceasta imagine mi-a revenit in cap.
Dupa votul unanim pentru ordinea de zi ( nimeni nu s-a intrebat daca este ok sau nu), avea sa inceapa trecerea diferitelor persoane, din conducere sau simplii membrii delegati, pe la tribuna de unde, rand pe rand, au luat toti cuvantul.In toata perioada celor doua zile am vazut orgolii, rabufniri, aberatii, glume, solutii( si lista poate continua), toate cu o indarjire debordanta. Am stat si le-am ascultat, le-am analizat, insa nu am gasit mai nimic in comun cu medicul de rand care era reprezentat acolo de delegati. De ce asta? Simplu: nimic din ce s-a discutat acolo nu a ocolit sintagma des intalnita in societatea romaneasca: „lupta pentru putere”.
Din pacate AMSPPR, imi pare din 2006( de cand sunt si eu prezent pe la AGN), total focusata pe „lupta pentru putere”. Diverse persoane care nu au reusit in viata au vazut in ascensiunea la conducerea AMSPPR „tunul vietii lor” si au facut tot posibilul sa atinga varful piramidei. Cum aceasta asociatie a fost creata sa deservesca medicul stomatolog si sa-i reprezinte interesele, automat scopul de a face prin intermediul ei bani si politica a esuat la un moment dat. Este ca si cum ai incerca sa faci „off road” prin Piatra Craiului cu un Trabant. Normal ca n-ai sa reusesti niciodata. Se pare ca acelasi lucru l-au patit si cei care au incercat sa se foloseasca de AMSPPR pt propria buna stare. O sa spuneti: PERFECT!!! Acestia din urma au fost descoperiti, stopati si eliminati. Unde mai este problema? Problema exista….si asta din cauza „constructorilor” din AMSPPR , care au descoperit ca Trabantul nostru nu poate face „offroad”, in loc sa cumpere un SUV pentru a face traseul ei incearca sa tuneze Trabantul. Unde bat eu cu aceasta metafora? In oamenii din conducerea AMSPPR, care desi sunt bine intentionati, nu au nimic de a face cu managementul si par niste oite ratacite pe un gol alpin al caror cioban a fost mancat de lup. Nu este un secret ca scoala de medicina romaneasca ne-a scos medici 100% si manageri 0%. Ce n-au inteles, majoritatea colegilor nostri, este ca devenind medici dentisti cu practica privata in Romania si detinand un cabinet de stomatologie au devenit peste noapte si manageri. Aceiasi oameni se regasesc si-n AMSPPR, ai carei membrii se numara printre cei descrisi mai sus. Poate 1%( desi cred ca sunt optimist cu un asemenea procent) au constientizat acest nou statut si au facut ceva in sensul asta: cursuri de perfectionare. L-as evidentia aici pe colegul nostru din Satu Mare, doctor Stancioiu, care a reusit pentru 10 minute, sa-mi aduca stralucire in ochii pe jumatate inchisi de oboseala resimtita dupa noptile minunate oferite de viata tumultoasa a Sibiului, in care ma pierdusem si eu cu o seara inainte. Acesta m-a facut sa murmur: WOW!!!, in momentul in care a pus pe ecranul salii o schema manageriala elaborata de Scoala de Business Codex. Aceasta este o scoala renumita ale carei banci au fost trecute de mari manageri din multinationalele prezente pe piatza romaneasca, de antreprenori, ba chiar si de medici, insa majoritatea din lumea conducerii farmaceutice. Desi prezentarea mi-a trezit entuziasmul adormit si de monotonia temelor precedente, gustul amar s-a instalat totusi in final. Asta pentru ca acest subiect a venit intr-un moment nepotrivit: presiunea orei 12 cand delegatii trebuiau sa elibereze camerele, dar si nerabdarea acestora de a mai prinde cateva ore, in sanul familiei, din frumoasa zi insorita de octombrie a facut sa se sara repede la incheierea sedintei.
Am sa va spun acum ce legatura are personajul nostru din inceputul acestei povestiri cu AMSPPR. Neavand un manager ( cu studii de specialitate) care sa aiba o strategie clara, ea merge pe un drum ce duce spre un declin iminent. Acest drum il vad asemanator cu „spalarea” plombei provizorii din povestea de mai sus. Nu stiu daca se va ajunge la cianura, nici nu stiu daca in asociatie exista un membru cu pregatirea manageriala necesara sa evite prabusirea, nu stiu nici daca actuala conducere va apela la astfel de scolarizari pentru a redresa AMSPPR sau daca conducerea va fi suficient de desteapta sa creeze un post separat , de manager, la fel cum exista cel de jurist, post care sa ajute actuala formula sa poata conduce mai departe……nu stiu sa raspund la aceste intrebari.Am totusi speranta ca cineva va intelege mesajul din aceste randuri si va face ceva…..

Eu si colegul meu ascultand relatarile de “vis” ale delegatilor

Romania is my country

Un cantec al fostei formatii Vama Veche, descrie in versurile sale viata unui copil al strazii, care nu este nicicum una normala. Drept raspuns la ceea ce se intampla naratorul foloseste in refren simpla explicatie: ” And I say Romania is my country”. Exista o legatura intre toate astea si ceea ce urmeaza sa cititi? In mintea mea da. Este singurul mod in care imi pot explica urmatoarele:
Ce pot ungurii si polonezii, si romanii nu?
Hm, multe, foarte multe. Am sa ma opresc la domeniul meu si am sa discut in acest post despre cum ei reusesc cu turismul dentar si noi nu.Turismul dentar este o industrie la nivel mondial, iar lideri sunt tarile asiatice care au vazut in aceasta nisa salvarea financiara a stomatologiei locale. In Europa, Ungaria si Polonia domina turismul dentar. Polonia are Germania si Anglia ca principale furnizoare de pacienti, iar Ungaria: Austria, Elvetia,Franta si Italia. Este adevarat ca si pozitia geostrategica a ajutat aceste tari sa exceleze in acest domeniu, insa cel mai mult a contat mentalitatea. Au medicii polonezi si unguri mai multe maini si capete decat cei romani? Cu siguranta nu. Sunt Polonia si Ungaria mai frumoase decat Romania. Sub nici o forma! Ungaria are doua entitati furnizoare de turism:capitala Budapesta si lacul Balaton. Le exploateaza insa atat de bine incat turismul lor aduce venituri mult mai mari decat cel romanesc, al carui potential este de “n” ori mai mare. Pornind de la o lipsa a infrastructurii in tara noastra si continuind cu o colaborare aproape inexistenta intre breasla stomatologica si forma de guvernamant care o reprezinta, turismul dentar, in Romania, desi existent, sufera foarte mult.
Ce ar insemna o dezvolatre a acestui segment ,care reprezinta o ramura din turismul de business? Mult, foarte mult. In primul rand putere financiara pentru cabinetele din Romania, care duce implicit si la dezvoltarea capitalului uman de specialitate si deci la o medie a calitatii serviciilor stomatologice mult mai ridicata. Apoi bani la buget: 16% din banii incasati din turismul dentar ar intra la bugetul statului. Cine ar trebui sa preia haturile acestui business neexploatat? Pai simplu: cine are interes. Iar dupa cum am vazut interesul este de ambele parti: atat medicii cat si autoritatile au de castigat din asta. Medicii sunt reprezentati de doua asociatii mari non-guvernamentale: AMSPPR si UNAS. Statul are Ministerul Sanatatii in cadrul caruia ar trebui sa existe un departament
care sa se ocupe de asa ceva si care sa fie in stransa relatie cu Ministerul Turismului.
Daca se va face ceva sau nu in acest sens, nu stiu. Am sa fiu nu numai simplu spectator la derularea filmului de lung metraj al dezvoltarii turismului dentar in Romania, ci si un actor in rol secundar , deoarece eu am luat in serios potentialul acestui business. Daca va fi in cele din urma un film bun sau nu, ramane de vazut. Ceea ce ma incanta totusi si imi da speranta este ca am mai vazut filme proaste, dar cu roluri bune facute de actori secundari…..

Happy blogday to me!

Aceeasi zi de primavara 14 mai, insa un an mai tarziu.Pitesti-ul amortit de o caldura si mai mare, mai exact 30 de grade celsius, Dinamo a luat din nou bataie, de la Otelul acum, de data asta sunt insa castigatorii compionatului de fotbal (cu numai doua infrangeri in tot sezonul si mai toate derby-urile castigate), Traian Basescu scrie istorie si provoaca: primul referendum care va face sa pice sau nu un presedinte pe meleagurile mioritice.

Sunt dupa o zi de munca normala, putin obosit insa mai mult ganditor. Ma gandesc la ce impact a avut acest blog asupra vietii mele profesionale. Desi nu am mai scris aici de vreo trei luni, mai tot timpul fiindu-mi “inghitit” de un mare proiect la care lucrez si despre care am sa vorbesc mai detaliat in lunile ce urmeaza, blogul meu a continuat sa “traiasca”. Si asta multumita celor care il citesc si care mi-au scris mesajele lor. Unele dragute, altele mai putin dragute….in fine, bune sau rele ele au tinut acest blog “in viata” si mi-au dat si mie impulsul de al duce mai departe. Am avut cu siguranta multe de invatat din comentariile pro si contra, dar cel mai important este ca am reusit prin intermediul sau sa cunosc oameni de caliate, care probabil in alte circumstantze ar fi ramas simplii anonimi pentru mine….deci un castig.

Nu pot sa prorocesc care va fi evolutia acestui blog asa cum nici acum un an cand postam poza din titlul blogului nu banuiam nici o clipa ca pacienta de pe scaun va deveni front desk managerul cabinetului nostru. Am sa postez insa statisticile lunare cu evolutia blogului de la inregistrerea sa pe Google Analytics in luna iunie 2006.
Sper sa fiu sanatos si destul de inspirat spre al duce mai departe, nu numai cantitativ ci si calitativ….

t01.jpgt02.jpgt03.jpgt04.jpgt05.jpgt06.jpgt07.jpgt08.jpgt09.jpgt10.jpgt11.jpgt12.jpg