"Dentistry is the most expensive dream I had before" - Doctor Savu

Flare-ups….dar cu domiciliu in Grecia

Septembrie a continuat cu nebunia romanilor care vin acasa sa-si rezolve problemele dentare. Asa se face ca o pacienta cu domiciliu in Atena s-a prezentat la noi pentru a-si “rezolva” dantura in 10 zile. Usor de zis , greu de facut. Din fericire am gasit un spirit de colaborare greu de intalnit, mai ales la pacientii de peste granita. Marea sa problema, ca mai a tuturor pacientelor era una fizionomica. Iata cu ce ne confruntam:

Ma rog, ceva nu tocmai usor dar nici greu de rezolvat d.p.d.v. estetic. Problema a aparut insa in momentul in care am primit rx-ul pe cei doi frontali care trebuia acoperiti cu doua coroane. Iata ce am gasit: o obturatie de canal pe 11 facuta in exces de zel, iar conul de gutaperca se si rupsese dincolo de apex.

Orice tehnica de dezobturare as fi incercat eu era imposibil sa mai scot bucata de gutaperca fracturata periapical. Am explicat pacientei despre ce este vorba si i-am zis ca s-ar putea la un moment dat sa apara necesitatea unei rezectii apicale pe dintele respectiv. “Pai hai s-o facem” imi raspunde pacienta dezinvolta. Dupa ce am explicat ce implica o rezectie apicala, entuziasmul a scazut cu 90% si-mi raspunde: “poate mai bine totusi data viitoare, cand revin in tara”. Am dat drumul tratamentelor cu inima stransa. Am facut cele doua retreatmenturi in aceeasi zi.

Pacienta cand s-a ridicat de pe scaun abia mai putea sa mearga. A fost totusi fericita ca suntem conform programului si ca voi reusi sa-i termin ce ne propusesem. A doua zi o noua programare, pacienta apare cu sensibilitate dentara, pe ambiii dinti, insa moderata. I-am prescris medicatia corespunzatoare, am continuat si-n ziua respectiva tratamentul si m-am revazut cu ea ziua urmatoare. De data asta pacienta avea un flare-up de toata frumusetea. Durerile erau atat de mari, incat odata cu ea sa prezentat si sora ei sa vada daca nu cumva este excrocata, ca deh plateste bani multi si are dureri. Sincer aveam un nod in gat deoarece toata teoria mea despre flare-ups pe care le-am facut-o in termeni cat mai prietenosi nu a dat roade. “Pai si eu ce fac daca persista durerile?”, “Daca trebuie sa-mi scot dintii?”, “Daca ma doare si-n Grecia?” Am facut fata cu greu la aceasta avalansa de intrebari, insa am reusit sa conving pacienta sa mearga linistita acasa si sa astepte sa treaca weekend-ul care tocmai incepuse. A fost un WE destul de lung si pentru mine care asteptam plin de speranta intalnirea de luni. Din fericire s-a prezentat din nou la cabinet si cu zambetul pe buze de data asta. Trecuse totul si dintii redevenisera asimtomatici. Am reusit sa incheiem si partea de protetica, iar pacienta a plecat fericita.

Ramane totusi in urma intrebarea: “ce s-ar fi intamplat daca parodontita apicala cronica pe care , pacienta, o prezenta la nivelul lui 11 se acutiza sub o forma care cerea imediat rezectia apicala?” In acest caz tot planul de tratament era dat peste cap. Si de ce asta? Pentru simplu fapt ca unii medici refuza stomatologia de calitate si mai ales nu-si asuma responsabilitatea pe care aceasta profesie o implica. O alta pata neagra pe sistemul de invatamant romanesc, un alt gust amar lasat de un coleg de breasla……