"Dentistry is the most expensive dream I had before" - Doctor Savu

A mai trecut un an prin noi……

La sfarsitul lui 2005, cand faceam o analiza a ceea ce avea sa vina, mai exact anul 2006, vedeam totul ca pe un an greu cu multe modificari si tentatii de schimbari a directiei…..asa a si fost acest an: plin de evenimente. Multumesc lui Dumnezeu, in afara de o colica renala si o entorsa( venita acum de sarbatori), am fost sanatos si am avut putere de munca. Dar care au fost principalele evenimente ale lui 2006? Am sa le relatez in mod cronologic:
- primul eveniment avea sa-l constituie marirea numarului de colegi in cabinet: un nou medic, o asistenta si primul front desk manager, al carui proiect se va concluziona abia in anul care vine; a fost o mutare buna, inspirata si care mi-a adus noi perspective.
-in mai 2006, printr-o simpla cautare pe google, am descoperit o comunitate care avea sa-mi schimbe viata profesionala.
-tot in luna mai anul acesta am hotarat, la indemnele unui bun prieten, sa-mi astern gandurile si cazurile de stoma in acest blog;s-a dovedit a fi un lucru bun care mi-a adus un castig prin criticile si laudele primite, dar si prin aparitia unor noi prieteni in viata mea, carora le multumesc pe aceasta cale.
-in aceasta vara am hotarat sa-mi renovez cabinetul dar si sa maresc echipa , lucru care s-a si intamplat: un nou medic si o asistenta. Echipa a avut foarte mult de castigat atat profesional cat si social.
-la sfarsitul lui septembrie aveam sa cunosc, fizic, oameni cu care comunicasem, cateva luni, virtual, si care mi-au lasat o impresie deosebita: Academia Eugenol. Castigul pe care toti membrii acestei comunitati l-au avut prin intemeierea sa nu poate fi redat aici in cuvinte, insa sper ca fiecare sa realizeze toate acestea. Succesul primei intalniri s-a concretizat si prin inmultirea numarului celor care aveau sa-si faca aparitia la cea de a doua intalnire, cu ocazia Denta, de la sfarsitul lui noiembrie.
-tot in 2006 am avut ocazia sa primim in cabinet( in momente diferite) vizita a cinci dintre colegii de breasla. Sunt sigur ca prezenta lor acolo a fost un castig de ambele parti si le multumesc pentru aceasta.
-tot in aceasta toamna, am fost prezent la prima Adunare Generala a AMSPPR…..parerea mea despre evenimentele respective o gasiti aici .

Probabil ca ar fi mult mai mult de spus despre toate cate s-au intamplat in 2006. Am sa ma limitez totusi la cele enumerate mai sus. Sper insa ca in 2007 sa avem multa sanatate ca sa avem puterea sa trecem prin el, indiferent cat de greu va fi el.
Am sa postez acum la sfarsit un mic filmulet, deoarece decembrie pentru romani nu inseamna numai luna cadourilor ci si luna in care am primit libertatea de a ne exprima.

Sa aruncam tierenerf-urile!!!!

Greu de spus unui medic stomatolog care a fost obisnuit toata cariera sa sa le foloseasca: ” Arunca tiernerf-urile, sunt niste ace de care nu mai ai nevoie si nu-ti pot aduce decat necazuri”. In multe polemici avute, cu unii colegi, pe tema endodontiei, nu reuseam sa ma fac inteles atunci cand in setul de ace endo spuneam ca eu nu am tiernerf-uri. Putini, mult prea putini stiu ca NaOCl intr-o concentratie de 3-5% , dar si K-File-urile de iso 08, 10, 15, 20,25…etc sunt suficiente pt inlaturarea pachetului vasculo-nervos de pe canalele unui dinte. Da, dar aceasta concentratie de NaOCl necesita si o izolare foarte buna a cavitatii bucale a pacientului, deoarece poate produce arsuri extrem de grave. Izolarea trebuie insa facuta cu sistemul de diga, care se gaseste sporadic in cabinetele de stomatologie din spatiul carpato-ponto-danubian. Extrem de important si pentru obtinerea unor canale necontaminate de masele debacterii ce se afla in saliva, acest sistem este rar amintit in scoala romaneasca de stomatologie.
Filmuletul acesta este cadoul meu de Mos Nicolae, pentru toti aceia care se indoiesc de eficienta hipocloritului de sodiu si este o demonstratie clara a actiunii acestuia asupra partilor organice din pachetul vasculo-nervos. Mentionez ca filmul este facut destul de rudimentar, a fost o decizie spontana luata in momentul in care colegul meu de cabinet (Dr. Cosmin Negru caruia ii multumesc mult pentru punerea la dispozitie a materialului), m-a chemat aratandu-mi ce a scos, cu penseta, dintr-o camera pulpara deschisa de o cavitate carioasa profunda. Am luat repede o cutie Petri in care am asezat “nervishorul” necrozat si l-am lasat cinci minute in solutie, dupa care am reinnoit solutia, asa cum se vede in filmare (solutia a fost aplicata cu o seringa in care fusese ser fizilogic, lucru care apare mai tarziu in filmare si pt care imi cer scuze…..asa cum am mentionat totul a fost spontan, iar asistenta mi-a pus la dispozitie lucruri nu tocmai demne de o filmare). Filmarea a fost facuta cu o camera foto al carei card a fost descarcat la fiecare 5 min. Au fost 6 filmari in total care au fost puse ulterior intr-un montaj de 5 minute.
Nu astept vreun Oscar pentru aceste imagini, sper insa ca multe conceptii sa se schimbe si multe conduite terapeutice sa tina seama de actorul din rolul principal: NaOCl 3-5% .

“Un cap face si altul trage….”

In liceu cand am inceput sa umblu si eu cu fete, tata m-a povatuit sa am mereu la mine un prezervativ cand am ganduri marete spunandu-mi ca: “Un cap face si altul trage”. N-am uitat niciodata aceste randuri si nu stiu de ce dar, de cate ori dadeam un sfat( egal in ce domeniu imi venea in cap aceasta vorba). As fi spus-o si pacientei al carei caz il voi prezenta insa nu se potrivea contextului.

Dar despre ce este vorba? Azi, sambata, 2 decembrie, lucram linistit la ultimul pacient asteptand cu nerabdare sa incep si eu weekend-ul . Cand primesc un telefon de la un prieten care imi spune: “Bai, moare soacramea, ce pot sa fac?”. Atunci eu zic razand:” Pai considera-te norocos, multi ar vrea sa fie in pielea ta”. Tot razand imi spune si el: “Nu mai, moare de durere de masea si ma tot toaca nevasta la cap s-o aduc la tine”. Am acceptat, normal, era o urgenta, el imi este prieten, era si sfarsitul programului, deci toate se potriveau….ma rog, mai putin atitudinea asistentei care s-a incruntat putin cand a auzit ca avem un pacient neprogramat la sfarsitul programului.

Bun, ce se intampla, pacienta ce urma s-o vad mai fusese la noi la cabinet. Avea multe probleme, iar cand i-am spus pretul pentru o reabilitare totala a rupt usa, cautand un medic mai “ieftin”. N-am replicat nimic atunci. Este o tara libera iar fiecare are libertatea de a alege. Am sa postez o radiografie cu dintii din zona despre care vom discuta.

Este vorba despre 32,31,41,41,43,44. Ma rog, 44 nu se vede in radiografie. Pe 32 se vede o parodontita apicala cronica( asimptomatica pe atunci). Se vede si o lucrare( gaudent desigur, care avea ca stalpi 42,43, 44 si doua extensii 45, 46( clasic mioritic….astea nu se vad).

In fine pacienta a venit in cabinet cu 42 simptomatic. Era in tratament la un alt medic( irelevant cine este persoana respectiva). Dupa ablatia lucrarii s-a descoperit o gangrena cauzata de un proces carios. S-a efectuat un tratament de canal si s-a aplicat un “pansament”( nu pot spune exact ce se afla acolo). Pacienta inlaturase singura obturatia provizorie in incercarea disperata de a pune capat durerilor cauzate de flare-up-ul creat la prepararea canalui.

Am stat si am privit si eu aceasta imagine, asa cum o faceti si voi acum si m-am mirat tare de ceea ce am vazut: 31, 41 pe care eu ii vazusem intacti erau devitalizati ( “in scop protetic”, probabil ca acolo or sa iasa niste incisivi de marimea unor premolari, asa de suficient au fost slefuiti, dar nu-i nimic ca exista tehnicianul despre care se poate spune ca-i prost). Acelasi lucru s-a intamplat si cu 43, probabil ca 44 sta la rand. Ca sa fim siguri ca acesti dinti au fost devitalizati au fost lasate si “motzurile” de gutaperca al caror rosu aprins se asorteaza bine cu rosul limbii. Intrebare : Unde este 32?….ei, cum unde este. Isi asteapta randul la incinerat in Spitalul Judetean, acolo unde toate cabinetele duc deseurile ce trebuiesc incinerate. Asta in cazul cel mai bun. In cel mai rau, ii linge vreun comunitar, intr-un tomberon, urmele de sange ramase dupa extractie. Mda, 32-ul a fost extras, pentru ca asa cum vedeti si dumneavoastra pe radiografie i s-a pus clasicul diagnostic: “Aveti granulom, nu mai poate fi salvat!” Nu s-a incercat nici macar o sedinta salvarea acestui dinte prin tratament medicamentos. Nemai luind in calcul faptul ca acesti dinti nu au fost protezati provizoriu, pacienta a decis totusi sa paraseasca acest medic. Cauza?Ha, ha….acum vine paradoxul: durerile cauzate de flare-ups-ul care teoretic poate apare si atunci cand o trateaza cel mai bun endodontist din lumea asta.

Din pacate nu am radiografii sa vedem patenta acestor obturatii, nu ca ar mai conta atata timp cat percolarea bacteriana pe langa conurile de gutaperca o vede si un copil. Ideea este ca nici nu le voi mai vedea, pentru ca am refuzat cazul de data aceasta.

Ce vreau eu sa relev cu acest articol este nu neaparat neprofesionalismul si miserupismul multor colegi de breasla ci altceva: Stomatologie sociala nu exista, iar cand ea totusi exista aceea se cheama IATROGENIE sociala.

Gaudent-ul bata-l vina

Desi a fost interzis, am auzit prin diferite anturaje ca medicii inca mai folosesc batranul ,si…. iluzoriu considerat “bunul”, Gaudent. Am primit de curand un caz ce vroia sa-si faca retreatment-urile de endo sperand, mai ales, in salvarea unui dinte cu parodontita apicala cronica. Iata rx-ul

Am fost fortat totusi, din considerente fizionomice, sa incep tartamentul cu dintii frontali. In tot acest timp s-a discutat despre dintele in cauza: 24. Pacientul tot insista sa fac ceva sa se mai poata salva. Desi cred cu tarie in retratamente si-n reusita in urma unui tratament de canal efectuat corect, am lasat sa se vada rezerva cu privire la prognosticul de reusita al acestui dinte. Astfel ca in momentul in care am taiat lucrarea sub care se afla 24 al nostru am gasit “bucatile” din imagine.

Mentionez ca in timpul extractiei nu a trebuit decat sa iau cu penseta resturile din imagine.

Pentru cei care inca mai folosesc acest material “minune” : ganditi-va daca ati vrea sa vi se puna asa ceva in gura……si abia apoi luati o decizie.

“Prosti….dar 85%”

Asa se intitula unul din articolele revistei Academia Catavencu imediat dupa vicoria lui Iliescu in primele sale alegeri”libere”.As fi vrut sa pot spune si eu acelasi lucru despre rezultatul algerilor nationale ale AMSPPR ce au avut loc in acest weekend la Poiana Brasov. N-a fost insa asa. A fost prima mea participare la o Adunare Generala a acestei Asociatii. Pot spune ca a fost plina de inedit dar si de invataturi totodata. Am vazut acolo o generatie care a reusit sa faca ceva mare din aceasta Asociatie, insa mult prea melancolica si conservatoare ca sa poata da drumul urmatorului ciclu normal ce ar fi trebuit sa creasca si mai mult ONG-ul cu pricina. Desi numarul tinerilor participanti a fost destul de mare, nu a fost totusi suficient pentru a domina clasa de varsta 45-60.Chiar si-ntre candidatii la presedentie raportul tineri-adulti a fost subunitar:
Dr. Marton Gyorgy Pantel-35 ani
Dr. Gabriela Andruhovici-51 ani
Dr. Dan Grigorescu      -51 ani
Singura doamna care a candida la presedentie mi-a facut din start cea mai proasta impresie in  momentul in care am citit in raportul Muntenia 1( filiala a carei presedinte este), ca au sediul in cabinetul dansei si ca aceasta cere o chirie pe care Asociatia o plateste lunar. Desi si aceasta filiala,  ca si altele ar putea cumpara un spatiu in care sa-si desfasoare activitatiile, n-a facut-o pe diferite motive( care chiar nu merita insirate aici). Nu conteaza suma pe care Asociatia o plateste doamnei doctor ci gestul de imoralitate in sine( aceeasi situatie intamplandu-se si la Muntenia 2 unde d-na Dr. Dobrescu, care gazduieste sediul Asociatie in cabinetul dansei nu pretinde nici o remuneratie)  care spune multe despre caracterul d-nei Andruhovici. Personal m-a dezgustat acest lucru, iar interventiile dansei rare si sterile nu au reusit sa-mi atraga atentia si implicit votul.
Gyuri, marturisesc sincer, este omul pe care am sperat sa-l vad presedintele Asociatie pentru urmatorii 3 ani. Am sperat asta pt ca il cunoscusem anterior in lumea virtuala( mai exact aici www.eugenol.ro), iar ideeile lui mi-au placut. Am ramas totusi cu un gust amar in momentul in care am vazut ca nu a reusit sa-si conduca campania electorala cum trebuie, iar cartea pe care a mizat el( si anume denigrarea unei candidate la unul din posturile de vicepresedinte, cu care el nu ar fi vrut sa lucreze in cazul unui succes) s-a dovedit a fi necastigatoare. N-a facut decat sa starneasca un cuib de viespi ce aveau sa-l rapuna intr-un final.Cred totusi ca el a invatat multe din aceasta experienta, iar pe viitor ceea ce acum l-a rapus va fi un as pe maneca.
Despre d-lul Dr. Grigorescu nu pot spune decat ca mi-a castigat respectul prin atitudinea sa, insa locul dansului nu era cu siguranta in fruntea acestei Asociatii, lipsidu-i acel “foc” pe care un presedinte trebuie sa-l aibe. Cu toate astea cu putin timp inanintea alegerilor as fi jurat ca el este castigatorul. Hm, “bietul” de mine. Jocurile de culise erau prea bine puse la punct ca sa se intample asa ceva iar singura doamna din grupul celor trei avea sa castiga primul tur( fara a avea o majoritate insa, 58 de voturi). Locul doi a fost ocupat de Gyuri( 50 voturi) si pe locul trei Dr. Grigorescu( 45 de voturi).
S-a trecut, asadar, in turul doi al alegerilor. Rezultatul a fost dramatic: 79-75 in favoarea doamnei Dr. Andruhovici. O victorie la un scor destul de strans care te face sa digeri si  mai greu infrangerea. S-ar putea sa par subiectiv, deoarece l-am sustinut pe Gyuri, insa nu am vazut aceasta infrangere ca fiind a lui ci ca fiind a noastra, a celor tineri care vrem sa facem ceva in aceasta Asociatie pe viitor. Sa dea Domnul sa ma insel, insa raman la ideea ca toate proiectele noi care trebuie sa curga dinspre aripa tanara a Asociatiei vor fi incetinite si ignorate.
Am sa vorbesc acum despre marele castig pe care Asociatia l-a avut totusi in aceste alegeri, si pe care datorita discutiilor pe care le-au provocat prezidentialele nu cred ca multi l-au constientizat: este vorba de vicepresedintele Stefan Ioan Stratul. M-am bucurat enorm de faptul ca lumea l-a votat cu o majoritate covarsitoare inca din primul tur. Odata cu retragerea d-lui Dr. Liviu Zetu, Asociatia avea destul de mult de pierdut pe plan stiintific. Prezenta acestui om pentru care am un mare si deosebit respect va face ca latura stiintifica sa castige enorm.S-ar putea ca multi cititori ai acestui articol sa vada o exagerare in cuvintele mele, insa sper ca tot ei sa citeasca, peste 3 ani, cand mandatul sau se va incheia, despre rezultatele avute. Mi se va da atunci dreptate.
Imi pare rau ca exemplul multinationalelor, ce au investit pe la noi, de a folosi cu succes in functii de conducere tineri intre 25-35 de ani nu a fost copiat si de catre majoritatea membrilor activi de la Adunarea Generala a AMSPPR, insa nucluel de tineri care a socializat la aceasta editie este tot mai mare si mai puternic. Peste trei ani, imi permit inca de pe acum sa profetez, se va schimba mult structura acestei Asociatii in ceea ce priveste capitalul uman, iar acea geneza a unei noi generatii se va produce in sfarsit.
Imi inchei acest articol felicitand atat pe castigatori cat si pe cei invinsi, si citandu-l pe d-nul Dr. Horia Dascal: “Sper ca d-na Dr. Andruhovici sa ma faca sa regret ca nu i-am dat votul meu”

Premiile Eugenol

Pe 5 mai anul curent deschideam computerul pentru a trimite un mail cu urari de bine unuia dintre cei mai dragi prieteni care sarbatorea frumoasa varsta de 30 de ani. Am decis dupa sa mai hoinaresc putin prin mrejele fibrei optice si am dat peste un forum care avea sa-mi schimbe viata( nu radical, desigur, dar totusi….a facut-o). Este vorba de cel mai activ forum de stomatologie de pe meleagurile mioritice la ora actuala: www.eugenol.ro. Nu m-am gandit niciodata in momentul in care m-am loggat ca voi deveni dependent de aceasta comunitate virtuala. Dupa 5 luni de posturi pe acest forum aveam sa cunosc pe majoritatea membrilor activi intr-un cadru excelent: Premiile Eugenol,29sept-01oct, Sinaia. A fost o intalnire organizata de administratorul acestui site, care de altfel s-a si descurcat excelent. A fost oarecum ciudat sa cunosti fizic oameni pe care ii stiai dinainte insa numai prin prisma ideilor exprimate pe acest forum, fara sa ai in cap imaginea vreunuia dintre ei. Am fost si placut impresionat sa descopar ca si-n viata de zi cu zi au aceeasi calitate pe care am intalnit-o in randurile scrise de ei. Sunt sigur ca aceasta intalnire a creat un precedent, iar reusita ei va face ca la urmatoarea editie sa se adune si mai multi participanti. Voi lasa identitatea participantilor in anonimat, insa trebuie sa dezvalui imginea celui mai tanar participant:

Eugenol baby

Estetica, estetica si iar…..estetica

Este ceea ce auzi tot mai des prin cabinetele dentare, este ceea ce auzi tot mai des printre pacienti, este ceea ce cere acum piata si de aceea m-am conformat si eu si am rezervat acest articol blogului meu, dar mai ales cititorilor care sunt interesati de acest subiect. In aceste timpuri in care mai orice persoana cu un buget mediu spre ridicat poate obtine sanii Nicoletei Luciu sau buzele Angelinei Jolie, ori fesele lui J Lo, mi se pare corect ca aceleasi persoane sa-si doreasca si zambetul Juliei Roberts. Stomatologia odata intrata in era digitala, dar si a ceramicii integrale isi permite sa tinda tot mai mult spre ceea ce noi consideram perfectiune. Astfel, incercand sa mai aflu, de la prietenul Google, ce site-uri de estetica s-au mai optimizat pe batranul ,de acum, motor de cautare, am dat de urmatorul site: http://www.fabsmile.com/ . Ce am gasit interesant la acest site? Nu ca au reusit prin mijloacele unui soft sa incerce sa ma convinga ca ei reusesc conform unor formule matematice sa potriveasca armonia fetei cu armonia dentara. Nuuu, asta n-am s-o cred, sunt sigur ca daca le dau 200 de cazuri multe se repeta la un moment dat. Dar ce m-a impresionat este ca ei stiu sa vanda o asemenea poza la 89 de dolari, iar medicul care vrea sa prezinte pacientului mai trebie sa plateasca inca 45 pt descarcarea softului. O chestie ingenioasa pana la urma dpdv al marketing-ului insa un mare “bullshit” in ceea ce priveste realitatea.

Stau si ma intreb cum anume ar fi redat site-ul nostru acest caz.

Cu sigurantza am fi gasit un zambet pe care eu daca l-as fi aratat pacientului acesta ar fi murit cu mine de gat sa il redau cat mai curand. Ce as fi putut eu sa fac in acest caz? Pai nu prea multe: terapia ( daca era de facut si o sa vedeti ca avem foarte multa), iar partea de protetica ramanea pe seama tehnicianului, ca doar el realizeaza protezele, iar noi le montam. Ei bine am trecut la treaba si am dat jos vechia lucrare( realizata in urma cu doi ani de un medic cu pretentii). Intotdeauna cand dai jos o asemenea lucrare te rogi sa ai parte de ceva cat mai bun, nu ca sa nu ai mult de lucru ci ca sa mai ai pe ce lucra si acel ceva sa-l tina apoi pe pacient macar cat l-a tinut ceea ce i-a facut predecesorul tau ( in acest caz sper sa fie mai mult). Altfel el face urmatoarea comparatie: “pai uite cat m-a tinut lucrarea de la primul doctor, si uite cat m-a tinut cea de la tine”, fara sa se gandeasca ca medicul cel dintei a facut o lucrare pe dinti “virgini” ( neatinsi de mana omului), iar tu trebuie sa indrepti ce a facut predecesorul tau. Dar asta este riscul meseriei( sau a profesiei in cazul meu). Cum era de asteptat, conform legilor lui Murfy, imaginile pe care le-am vazut in momentul demontarii lucrarii au fost acestea:

“Same shit, different day”, cum ar spune americanul. Ce era de facut, sa ne mai plangem? Chiar nu avea rost . Am pornit la treaba si am obtinut pana la urma urmatoarele bonturi pe care le-am amprentat si le-am trimis tehnicianului.

Toate bune si frumoase, dar a venit si ziua in care a trebuit sa montez noile coronite: ceramica integrala. Hm, yumi. Totusi cand le-am asezat in noul lor habitat cele patru coronite ceramice au dat o imagine pe care cu siguranta ultradesteptul nostru soft american nu ar fi conceput-o. Iata despre ce este vorba:

Dupa cum bine se vede 22 este ectopic, desi initial a fost in rand cu ceilalti confrati de masticatie. Pacientul a strambat din nas, eu am pus mana pe telefon si hop in capul tehnicianului. “Vrei sa-ti scot o uluca in loc de 22?” m-a intrebat o voce la capatul celalat al telefonului. Eu sunt fiu de inginer silvic si chiar stiu ce inseamna o uluca. Am inchis repede resemnat si am incercat sa explic pacientului despre spatiu, naturalete si ectopism. Bineinteles ca am vorbit cu peretii, dar totul s-a rezolvat deoarece el imi este prieten foarte bun si toata munca mea s-a terminat intr-un final cu un compromis al lui. Trecand peste nemultumirea pacientului eu am fost incantat de doua lucruri: unul ca fistula vestibulara din dreptul lui 21 se inchisese( deci tratamentul endodontic a fost cat de cat corect) , iar cel de al doilea lucru il constituie cazul pe ansamblu pe care sunt sigur ca softul nostru din poveste nu l-ar fi rezolvat printr-un ectopism, deci clar ca are carente. Am si ceva sa-mi reprosez: nu am facut wax-up cum fac de obicei la asemenea lucrari, dar m-am lasat furat de lucrarea initiala pe care nu am analizat-o cu atentie,dar si de faptul ca pacientii nostri sunt vesnic in fuga si vin sa-si faca dintii in ultimul moment.

Acum o concluzie generala, pt toti colegii de breasla care au de gand sa apeleze la asemenea device-uri. Aveti mare grija caci socoteala de acasa poate sa nu coincida cu cea din targ. Cu sigurantza ca imaginile oferite de softul respectiv pot convinge pacienti care sa-si umple gura de veneer-uri si asta face ca pretul pozelor sa se justifice, dar tot el va poate da o informatie gresita cu un rezultat diferit de cel asteptat si atunci ne confruntam cu o problema mare: nemultumirea pacientului care iti cere ce ia-i prezenta in poza…..

Flare-ups….dar cu domiciliu in Grecia

Septembrie a continuat cu nebunia romanilor care vin acasa sa-si rezolve problemele dentare. Asa se face ca o pacienta cu domiciliu in Atena s-a prezentat la noi pentru a-si “rezolva” dantura in 10 zile. Usor de zis , greu de facut. Din fericire am gasit un spirit de colaborare greu de intalnit, mai ales la pacientii de peste granita. Marea sa problema, ca mai a tuturor pacientelor era una fizionomica. Iata cu ce ne confruntam:

Ma rog, ceva nu tocmai usor dar nici greu de rezolvat d.p.d.v. estetic. Problema a aparut insa in momentul in care am primit rx-ul pe cei doi frontali care trebuia acoperiti cu doua coroane. Iata ce am gasit: o obturatie de canal pe 11 facuta in exces de zel, iar conul de gutaperca se si rupsese dincolo de apex.

Orice tehnica de dezobturare as fi incercat eu era imposibil sa mai scot bucata de gutaperca fracturata periapical. Am explicat pacientei despre ce este vorba si i-am zis ca s-ar putea la un moment dat sa apara necesitatea unei rezectii apicale pe dintele respectiv. “Pai hai s-o facem” imi raspunde pacienta dezinvolta. Dupa ce am explicat ce implica o rezectie apicala, entuziasmul a scazut cu 90% si-mi raspunde: “poate mai bine totusi data viitoare, cand revin in tara”. Am dat drumul tratamentelor cu inima stransa. Am facut cele doua retreatmenturi in aceeasi zi.

Pacienta cand s-a ridicat de pe scaun abia mai putea sa mearga. A fost totusi fericita ca suntem conform programului si ca voi reusi sa-i termin ce ne propusesem. A doua zi o noua programare, pacienta apare cu sensibilitate dentara, pe ambiii dinti, insa moderata. I-am prescris medicatia corespunzatoare, am continuat si-n ziua respectiva tratamentul si m-am revazut cu ea ziua urmatoare. De data asta pacienta avea un flare-up de toata frumusetea. Durerile erau atat de mari, incat odata cu ea sa prezentat si sora ei sa vada daca nu cumva este excrocata, ca deh plateste bani multi si are dureri. Sincer aveam un nod in gat deoarece toata teoria mea despre flare-ups pe care le-am facut-o in termeni cat mai prietenosi nu a dat roade. “Pai si eu ce fac daca persista durerile?”, “Daca trebuie sa-mi scot dintii?”, “Daca ma doare si-n Grecia?” Am facut fata cu greu la aceasta avalansa de intrebari, insa am reusit sa conving pacienta sa mearga linistita acasa si sa astepte sa treaca weekend-ul care tocmai incepuse. A fost un WE destul de lung si pentru mine care asteptam plin de speranta intalnirea de luni. Din fericire s-a prezentat din nou la cabinet si cu zambetul pe buze de data asta. Trecuse totul si dintii redevenisera asimtomatici. Am reusit sa incheiem si partea de protetica, iar pacienta a plecat fericita.

Ramane totusi in urma intrebarea: “ce s-ar fi intamplat daca parodontita apicala cronica pe care , pacienta, o prezenta la nivelul lui 11 se acutiza sub o forma care cerea imediat rezectia apicala?” In acest caz tot planul de tratament era dat peste cap. Si de ce asta? Pentru simplu fapt ca unii medici refuza stomatologia de calitate si mai ales nu-si asuma responsabilitatea pe care aceasta profesie o implica. O alta pata neagra pe sistemul de invatamant romanesc, un alt gust amar lasat de un coleg de breasla……

Help Romania, I’m coming from America

Citind titlul de mai sus se poate spune ca suna a utopie, totusi ceea ce urmeaza va v-a demonstra ca lucrurile stau altfel.
Inca de prin luna mai a.c. am primit un mail de la o pacienta ce locuieste in Chicago si care mi-a spus ca are o mare problema pe care ar dori s-o rezolve in concediul din luna august, in Romania. Mi-am dat acceptul. Mai exact nu era o noutate ca un roman resident in strainatate vine acasa sa-si aranjeze dantura pe considerente financiare.Cand s-a prezentat in cabinet, nu am observat nimic rau in zambetul ei, desi se vaitase de probleme pe dintii frontali. A inceput prin a-mi spune cum in State au vrut sa-i scoata un dinte frontal, dupa care ca replica la refuzul ei i s-a propus o chirurgie a gingiei. Ea a refuzat si asta si a asteptat sa ajunga acasa in cabinetul unde mai fusese tratata si fusese multumita. Am trecut insa la consult si iata ce am gasit:

Intr-adevar prima imagine nu arata tocmai rau cu exceptia unei neadaptari la nivelul coletului lui 11 si a ceramicii sarite
pe 13. Atunci pacienta m-a indemnat sa trag de lucrarea respectiva pt a vedea ce se afla dedesubt. Iata imaginea pe care am avut-o si eu in ochi in momentul urmator:

Aceasta lucrare protetica fusese facuta in USA in urma cu un an de zile. Desigur dupa cum vedeti bonturile din imagine nu a
rezistat si s-a decimentat. Totul a inceput cu o lucrare mai veche de cr-ni cu acrilat care se intindea de la 12 la 22( toti
stalpii existenti). Fateta de pe 12 a sarit la un moment dat, iar pacienta a mers repede la stomatolog din cauza partii inestetice care aparuse odata cu acest incident. I s-a facut o ablatie a coroanei lui 12, restul lucrarii ramanand intacta. S-a refacut o coroana pt 12 , care din pacate la scurt timp avea sa cedeze sub fractura bontului. Atunci pacientei i s-a propus o lucrare protetica intre 11si 13( acesta din urma fiind intact). Odata cu ablatia lui 11 a fost demontat si restul lucrarii. S-a constatat ca la nivelul lui 22 este prea multa carie si s-a obtat pt extragerea lui si realizarea ulterior a unei lucrari protetice intre 21-si 23. In ceea ce a urmat s-au succedat o multime de lucrari care mai de care mai inestetice ( dpdv al pacientei). Problema a survenit atat din culoarea lucrarii cat si din corpul de punte de la nivelul lui 22 ce fusese extras. Intr-un final au fost realizate doua lucrari( ceramica integrala) intre 11-13 respectiv 21-23. Dupa o scurta perioada de timp cea de la nivelul 11-13 avea sa se desprinda cu fractura bontului de pe 11. Am uitat sa precizez ca si 12 a fost propus pt extractie insa pacienta a refuzat categoric acest lucru. In fine, dupa acest ultim “accident” in care se desprindea si noua lucrare de pe arcada, pacientei i s-a propus o gingivectomie pt marirea bonturilor motivandu-i-se drept raspunzator de acest insucces, dimensiunea redusa a acestora. In acest moment pacienta a refuzat sa mai continuie cu clinica respectiva si a decis rezolvarea problemei in tara, in cabinetul in care mai fusese tratata si de care era multumita. Astfel a ajuns la noi si ne-a pus la dispozitie 3 saptamani pentru rezolvarea problemei. In pozele ce urmeaza puteti vedea etapele planului de tratament ales de noi:

reconstructia bonturilor
tratamentul de endo pe unul dintre dinti
bonturile cu canalele retratate
bonturile cu fiberposturi armate
protezarea finala
alta imagine a protezarii finale
Dupa cum se observa am decis pentru o protezare individuala a celor trei dinti frontali( motivele sunt bine cunoscute: posibilitatea unei igiene mult mai bune, dar si o estetica mult mai naturala, iar in cazul unei probleme ulterioare, posibilitatea de a se actiona numai in zona respectiva fara a distruge si ceilalti dinti acoperiti de coroanele protetice).Deoarece pacienta si-a manifestat dorinta ca-n concediul urmator sa schimbe si lucrarea din cadranul 2, nu s-a tinut cont de morfologia si culoarea protezei din zona respectiva.
Doua lucruri m-au consternat: primul a fost sacrificarea caninului 13 si includerea lui in planul de tratament( se putea realiza o protezare fara includerea acestuia), iar cel de al doilea a fost realizarea protezarii fara refacerea corecta a tratamentului endo preexistent pe dintii respectivi.

tratamentul de endo inainte

tratamentul de endo dupa

Nu de putin timp lucrez la un proiect de turism dentar, in care diferiti pacienti fara putere financiara din statele dezvoltate pot primi tratamente de calitate si mult mai ieftine in Romania, dar isi pot petrece si concediul descoperind o tara noua( pentru ei) si care are foarte multe de aratat din punct de vedere turistic. Tot alergand pe Google pentru obtinerea diferitelor informatii am dat de un articol, scris de Dr. Dean Edell ( http://abclocal.go.com/kgo/story?section=edell&id=4443244 ) in care este blamat turismul dentar, relevandu-se pregatirea precara a medicilor din afara spatiului american dar si faptul ca acestia ar fi niste hoti care insala pacientii oferindu-le altfel de produse decat le promit. Iata ca nu toata America este plina de minti luminate, iar solutii alese gresit acolo se pot rezolva multumitor si-n state ca Romania unde salariul mediu face cat un cleaning efectuat in USA. N-am sa acopar prin acest articol iatrogeniile mioritice la adresa carora nu trece o zi sa nu am cuvinte de critica, dar nici nu am sa tolerez articole americane sponsorizate de medici incapabili sa-si tina pacientii langa ei. Un lucru este cert turismul dentar a devenit o industrie la nivel mondial, iar asta denota eficienta lui. Oricat de mult va fi blamat prin presa americana, pacientii multumiti si constransi de probleme financiare in a lua asemenea decizii, vor avea de spus cuvinte ce cantaresc mult mai mult, in alegerea altora de a apela si ei la asa ceva, decat un articol scris de o persoana care a devenit un fel de salvator al pacientilor ce practica turismul dentar: Give me a break, Dr. Edell!!!.

O noua imagine inainte si dupa tratament

Am terminat concediul, am terminat cabinetul……m-am terminat si pe mine

Pe 15 iulie mi-am luat concediu, si eu, ca tot romanul, insa in loc sa merg la mare, la munte sau deh cum e mai nou trendy la bulgari, am stat acasa si m-am apucat de renovarea cabinetului. La inceput m-am bucurat foarte tare ca nu mai stau 10-12 ore pe zi intre 4 pereti si mai vad si eu lumea de dincolo de geamul cabinetului. Aceasta bucurie avea sa-mi treaca repede cand am devenit calul de cursa al muncitorilor angajati sa-mi realizeze renovarea. Am considerat intotdeauna Romania o tara minunata atunci cand iti esti propriul stapan si nu trebuie sa depinzi de altii in decizii sau actiuni. Nu am sa descriu prin ce am trecut in aceasta perioada, deoarece nu vreau sa tai elanul celor care vor sa initieze o asemenea actiune. Pot un lucru totusi sa le transmit: nu este ok sa fie facuta in perioada concediului. Ma intorc, cumva, la cabinet cu bateriile nici un sfert incarcate. Ma remonteaza totusi multitudinea de cazuri dragute care mi-au “napadit” cabinetul odata cu redeschiderea lui. Voi prezenta in aceasta toamna cateva lucruri interesante, pe blogul meu, care s-a odihnit destul vara asta si care totodata va cunoaste si ceva imbunatatiri. Postez cateva imagini de la noul meu loc de munca, unde imi incep viata de dupa 30 de ani, pe care tocmai i-am implinit in acesta vara .

sala de asteptare
vechiul si dragul meu scaun dentar
noul si scumpul meu scaun dentar
acelasi scaun din alta pozitie
cea mai dulce si cuminte pacienta