Doctor Savu

… in a blaze of glory

Poza de mai sus le reprezinta pe “mezinele” noastre: Andra si Cami care ,desi au venit in echipa numai din ianuarie ,si-au luat sarcina in serios , iar endodontia noastra “straluceste”….pozele de mai jos confirma asta:

Cianura pentru un suras….

Va amintiti perioada cand singura noastra distractie era biblioteca cu carti in care mama isi aseza mandra bibelourile de portelan, iar tata isi uita letconul cu care mai lipea, din cand in cand, cate un tranzistor la televizorul alb-negru, ce transmitea programul national de doua ore zilnic? In acea perioada tatal meu avea doua metode sa ma pedepseasca: una dintre ele, era sa fac rezumatul Telejurnalului din ziua respectiva. Desi pare gretoasa aceasta alegere ,in care eu trebuia sa sintetizez informatia mincinoasa transmisa, de comunisti populatiei, prin intermediul media,pentru mine ,mai greu, era atunci cand mi se interzicea accesul la biblioteca familiei. Aceasta era a doua metoda prin care eram pedepsit. Asa se face ca-ntr-o zi, dupa o „pedeapsa” de vreo saptamana am pus mana pe unul din romanele politiste ale Rodicai Brasoveanu Ojog: „Cianura pentru un suras”. Aceasta carte m-a frapat prin ideea diabolica a autoarei: criminalul era un stomatolog care punea cianura in molarii pacientilor pe care vroia sa-i „curete”, acoperind-o ulterior cu plombe provizorii. Dupa o perioada materialul se „spala”, iar substanta otravitoare era expusa in cavitatea bucala ducand la decesul persoanei.
Anii au trecut, eu am devenit medic stomatolog, am realizat ca aceasta procedura suna ok pentru cititorul de rand, insa medical este imposibil de realizat, dintele comunicand cu organismul si prin spatiul periapical. Totusi aceasta a ramas ca o metafora in capul meu, iar eu am asociat-o cu diverse momente din viata mea. Astfel la Adunarea Generala din 11-12 octombrie, stand pe scaunul meu, din „regiunea” rezervata Muntenia 2, in sala Hera,a luxosului hotel Ramada, din centrul Sibiului, aceasta imagine mi-a revenit in cap.
Dupa votul unanim pentru ordinea de zi ( nimeni nu s-a intrebat daca este ok sau nu), avea sa inceapa trecerea diferitelor persoane, din conducere sau simplii membrii delegati, pe la tribuna de unde, rand pe rand, au luat toti cuvantul.In toata perioada celor doua zile am vazut orgolii, rabufniri, aberatii, glume, solutii( si lista poate continua), toate cu o indarjire debordanta. Am stat si le-am ascultat, le-am analizat, insa nu am gasit mai nimic in comun cu medicul de rand care era reprezentat acolo de delegati. De ce asta? Simplu: nimic din ce s-a discutat acolo nu a ocolit sintagma des intalnita in societatea romaneasca: „lupta pentru putere”.
Din pacate AMSPPR, imi pare din 2006( de cand sunt si eu prezent pe la AGN), total focusata pe „lupta pentru putere”. Diverse persoane care nu au reusit in viata au vazut in ascensiunea la conducerea AMSPPR „tunul vietii lor” si au facut tot posibilul sa atinga varful piramidei. Cum aceasta asociatie a fost creata sa deservesca medicul stomatolog si sa-i reprezinte interesele, automat scopul de a face prin intermediul ei bani si politica a esuat la un moment dat. Este ca si cum ai incerca sa faci „off road” prin Piatra Craiului cu un Trabant. Normal ca n-ai sa reusesti niciodata. Se pare ca acelasi lucru l-au patit si cei care au incercat sa se foloseasca de AMSPPR pt propria buna stare. O sa spuneti: PERFECT!!! Acestia din urma au fost descoperiti, stopati si eliminati. Unde mai este problema? Problema exista….si asta din cauza „constructorilor” din AMSPPR , care au descoperit ca Trabantul nostru nu poate face „offroad”, in loc sa cumpere un SUV pentru a face traseul ei incearca sa tuneze Trabantul. Unde bat eu cu aceasta metafora? In oamenii din conducerea AMSPPR, care desi sunt bine intentionati, nu au nimic de a face cu managementul si par niste oite ratacite pe un gol alpin al caror cioban a fost mancat de lup. Nu este un secret ca scoala de medicina romaneasca ne-a scos medici 100% si manageri 0%. Ce n-au inteles, majoritatea colegilor nostri, este ca devenind medici dentisti cu practica privata in Romania si detinand un cabinet de stomatologie au devenit peste noapte si manageri. Aceiasi oameni se regasesc si-n AMSPPR, ai carei membrii se numara printre cei descrisi mai sus. Poate 1%( desi cred ca sunt optimist cu un asemenea procent) au constientizat acest nou statut si au facut ceva in sensul asta: cursuri de perfectionare. L-as evidentia aici pe colegul nostru din Satu Mare, doctor Stancioiu, care a reusit pentru 10 minute, sa-mi aduca stralucire in ochii pe jumatate inchisi de oboseala resimtita dupa noptile minunate oferite de viata tumultoasa a Sibiului, in care ma pierdusem si eu cu o seara inainte. Acesta m-a facut sa murmur: WOW!!!, in momentul in care a pus pe ecranul salii o schema manageriala elaborata de Scoala de Business Codex. Aceasta este o scoala renumita ale carei banci au fost trecute de mari manageri din multinationalele prezente pe piatza romaneasca, de antreprenori, ba chiar si de medici, insa majoritatea din lumea conducerii farmaceutice. Desi prezentarea mi-a trezit entuziasmul adormit si de monotonia temelor precedente, gustul amar s-a instalat totusi in final. Asta pentru ca acest subiect a venit intr-un moment nepotrivit: presiunea orei 12 cand delegatii trebuiau sa elibereze camerele, dar si nerabdarea acestora de a mai prinde cateva ore, in sanul familiei, din frumoasa zi insorita de octombrie a facut sa se sara repede la incheierea sedintei.
Am sa va spun acum ce legatura are personajul nostru din inceputul acestei povestiri cu AMSPPR. Neavand un manager ( cu studii de specialitate) care sa aiba o strategie clara, ea merge pe un drum ce duce spre un declin iminent. Acest drum il vad asemanator cu „spalarea” plombei provizorii din povestea de mai sus. Nu stiu daca se va ajunge la cianura, nici nu stiu daca in asociatie exista un membru cu pregatirea manageriala necesara sa evite prabusirea, nu stiu nici daca actuala conducere va apela la astfel de scolarizari pentru a redresa AMSPPR sau daca conducerea va fi suficient de desteapta sa creeze un post separat , de manager, la fel cum exista cel de jurist, post care sa ajute actuala formula sa poata conduce mai departe……nu stiu sa raspund la aceste intrebari.Am totusi speranta ca cineva va intelege mesajul din aceste randuri si va face ceva…..

Eu si colegul meu ascultand relatarile de “vis” ale delegatilor

“6 dintr-o lovitura”

Cand eram copil am citit o poveste cu un croitoras care a omorat 7 muste cu o singura lovitura si a fost atat de impresionat de aceasta fapta incat si-a facut un brau pe care si-a tesut: “7 dintr-o lovitura”….povestea se numea: “Croitorasul cel viteaz”
Acum o luna jumatate cand pacienta din cazul ce urmeaza sa-l expun a intrat in cabinet, mi-a readus aminte de aceasta poveste. Uitandu-ma la radiografiile sale am exclamat, in gand desigur, “6 dintr-o lovitura”. Asta nu numai pentru ca aveam 6 dinti, dar si pentru ca toti cei 6 au cate un PAC( parodontita apicala cronica) de toata frumusetea.

Daca existau sau nu de la inceput aceste reactii apicale nu pot sa va spun. Ceea ce pot sa va spun este ca “cvasiobturatiile de canal” din imagine au fost facute intr-un timp record acum un an de zile. Totul asimtomatic si “elegant”. Problema a fost nu ca vreuna din “bombele bacteriene” a explodat , ci lucrarea protetica cu mirobolantele duble extensii s-a desprins.

Noi am fost solicitati s-o “lipim” la loc. La vederea geometriei bonturilor si materialului de obturatie am cerut si noi o radiografie si ce vedeti d-voastra mai sus asta am vazut si noi: nebunie. Trebuie sa recunosc ca este primul caz din viatza mea cu 6 dinti consecutivi,afectati de parodontita apicala cronica.
Am facut desigur retratamnetele de rigoare, insa ce prognostic au acesti dinti ramane de vazut.

Un lucru este sigur: pacienta este o femeie foarte draguta si cooperanta si asta ne va inlesni recall-urile necesare urmaririi evolutiei acestor PAC-uri.
Cat despre “croitorasul cel viteaz”?…hm, a trait fericit pana la adanci batraneti…

Romania is my country

Un cantec al fostei formatii Vama Veche, descrie in versurile sale viata unui copil al strazii, care nu este nicicum una normala. Drept raspuns la ceea ce se intampla naratorul foloseste in refren simpla explicatie: ” And I say Romania is my country”. Exista o legatura intre toate astea si ceea ce urmeaza sa cititi? In mintea mea da. Este singurul mod in care imi pot explica urmatoarele:
Ce pot ungurii si polonezii, si romanii nu?
Hm, multe, foarte multe. Am sa ma opresc la domeniul meu si am sa discut in acest post despre cum ei reusesc cu turismul dentar si noi nu.Turismul dentar este o industrie la nivel mondial, iar lideri sunt tarile asiatice care au vazut in aceasta nisa salvarea financiara a stomatologiei locale. In Europa, Ungaria si Polonia domina turismul dentar. Polonia are Germania si Anglia ca principale furnizoare de pacienti, iar Ungaria: Austria, Elvetia,Franta si Italia. Este adevarat ca si pozitia geostrategica a ajutat aceste tari sa exceleze in acest domeniu, insa cel mai mult a contat mentalitatea. Au medicii polonezi si unguri mai multe maini si capete decat cei romani? Cu siguranta nu. Sunt Polonia si Ungaria mai frumoase decat Romania. Sub nici o forma! Ungaria are doua entitati furnizoare de turism:capitala Budapesta si lacul Balaton. Le exploateaza insa atat de bine incat turismul lor aduce venituri mult mai mari decat cel romanesc, al carui potential este de “n” ori mai mare. Pornind de la o lipsa a infrastructurii in tara noastra si continuind cu o colaborare aproape inexistenta intre breasla stomatologica si forma de guvernamant care o reprezinta, turismul dentar, in Romania, desi existent, sufera foarte mult.
Ce ar insemna o dezvolatre a acestui segment ,care reprezinta o ramura din turismul de business? Mult, foarte mult. In primul rand putere financiara pentru cabinetele din Romania, care duce implicit si la dezvoltarea capitalului uman de specialitate si deci la o medie a calitatii serviciilor stomatologice mult mai ridicata. Apoi bani la buget: 16% din banii incasati din turismul dentar ar intra la bugetul statului. Cine ar trebui sa preia haturile acestui business neexploatat? Pai simplu: cine are interes. Iar dupa cum am vazut interesul este de ambele parti: atat medicii cat si autoritatile au de castigat din asta. Medicii sunt reprezentati de doua asociatii mari non-guvernamentale: AMSPPR si UNAS. Statul are Ministerul Sanatatii in cadrul caruia ar trebui sa existe un departament
care sa se ocupe de asa ceva si care sa fie in stransa relatie cu Ministerul Turismului.
Daca se va face ceva sau nu in acest sens, nu stiu. Am sa fiu nu numai simplu spectator la derularea filmului de lung metraj al dezvoltarii turismului dentar in Romania, ci si un actor in rol secundar , deoarece eu am luat in serios potentialul acestui business. Daca va fi in cele din urma un film bun sau nu, ramane de vazut. Ceea ce ma incanta totusi si imi da speranta este ca am mai vazut filme proaste, dar cu roluri bune facute de actori secundari…..

Happy blogday to me!

Aceeasi zi de primavara 14 mai, insa un an mai tarziu.Pitesti-ul amortit de o caldura si mai mare, mai exact 30 de grade celsius, Dinamo a luat din nou bataie, de la Otelul acum, de data asta sunt insa castigatorii compionatului de fotbal (cu numai doua infrangeri in tot sezonul si mai toate derby-urile castigate), Traian Basescu scrie istorie si provoaca: primul referendum care va face sa pice sau nu un presedinte pe meleagurile mioritice.

Sunt dupa o zi de munca normala, putin obosit insa mai mult ganditor. Ma gandesc la ce impact a avut acest blog asupra vietii mele profesionale. Desi nu am mai scris aici de vreo trei luni, mai tot timpul fiindu-mi “inghitit” de un mare proiect la care lucrez si despre care am sa vorbesc mai detaliat in lunile ce urmeaza, blogul meu a continuat sa “traiasca”. Si asta multumita celor care il citesc si care mi-au scris mesajele lor. Unele dragute, altele mai putin dragute….in fine, bune sau rele ele au tinut acest blog “in viata” si mi-au dat si mie impulsul de al duce mai departe. Am avut cu siguranta multe de invatat din comentariile pro si contra, dar cel mai important este ca am reusit prin intermediul sau sa cunosc oameni de caliate, care probabil in alte circumstantze ar fi ramas simplii anonimi pentru mine….deci un castig.

Nu pot sa prorocesc care va fi evolutia acestui blog asa cum nici acum un an cand postam poza din titlul blogului nu banuiam nici o clipa ca pacienta de pe scaun va deveni front desk managerul cabinetului nostru. Am sa postez insa statisticile lunare cu evolutia blogului de la inregistrerea sa pe Google Analytics in luna iunie 2006.
Sper sa fiu sanatos si destul de inspirat spre al duce mai departe, nu numai cantitativ ci si calitativ….

Urinati separat!…Ministerul vegheaza…..

Ambiguitatea privind normele de functionare a cabinetelor medicale dentare in Romania se apropie de sfarsit. Respira, in sfarsit, “dentishtii” nostri, usurati? Nici pe departe. “Batranul” Monitor Oficial, iar se vede nevoit a-si sifona fata cu o lege facuta in stil mioritic. Degeaba “latra” colegii nostri de breasla, prin asociatii, pe forumuri, prin masmedia, pe la cursuri…chiar si pe site-ul MS, nimeni nu este interesat de parerea lor.
Legea este si va fi de partea pacientului. Se pare ca o surpriza deosebita il asteapta pe pacient in noile cabinete de stomatologie: “Va avea o baie numai a lui”…..WOW! Este de-a dreptul fantastic! Si nu numai atat, locurile de intalnire ale celor patru pereti, vor fi rotunde. Extraordinar!!! Aceasta idee, scoasa dintr-un putz de gandire carpato-danubiano-pontic imbinata cu o pregatire profesionala, care ar face invidiosi pe multi dintre patronii firmelor de design interior de pe la noi, este ,pentru pacient, un fel de preludiu al tratamentului dentar ce poate fi efectuat in aceste conditii hipnotice, chiar si fara anestezie.
Odata ajuns si el acolo sus , unde se cuvine, nemai trebuind sa imparta aceesi toaleta cu “spurcatul” de dentist, pacientul este dus in Nirvana. Senzatie ce-l va face sa uite de cabinetele care nu au asistenta, de cele care inca sterilizeaza in etuve de pe vremea lui Pazvante Chioru, de cele dotate cu unituri ce trebuiau de mult sa fie obiectul muncii celor de la “fier vechi”, de cele ale caror singure doua freze, tocite, dar “voioase” si datatoare de caldura “osos” mirositoare, trebuie sa realizeze necesarul de 15-20 pacienti pe zi .
Toate aceste probleme vor fi rezolvate printr-o gratioasa miscare a condeiului realizata de incheietura mainii drepte a “celui mai bun, mai mare si mai drept ” in Ministerul Sanatatii.
Deci, dragi pacienti, stati linistiti. Marea voastra grija vis a vis de cabinetele de stomatologie s-a sters. Veti urina si defeca intr-un loc numai al vostru. Atentie totusi pe ce “scaun” va asezati in momentul realizarii acestor “task-uri” pentru care, in fapt, vizitati un cabinet de stomatologie……

A mai trecut un an prin noi……

La sfarsitul lui 2005, cand faceam o analiza a ceea ce avea sa vina, mai exact anul 2006, vedeam totul ca pe un an greu cu multe modificari si tentatii de schimbari a directiei…..asa a si fost acest an: plin de evenimente. Multumesc lui Dumnezeu, in afara de o colica renala si o entorsa( venita acum de sarbatori), am fost sanatos si am avut putere de munca. Dar care au fost principalele evenimente ale lui 2006? Am sa le relatez in mod cronologic:
- primul eveniment avea sa-l constituie marirea numarului de colegi in cabinet: un nou medic, o asistenta si primul front desk manager, al carui proiect se va concluziona abia in anul care vine; a fost o mutare buna, inspirata si care mi-a adus noi perspective.
-in mai 2006, printr-o simpla cautare pe google, am descoperit o comunitate care avea sa-mi schimbe viata profesionala.
-tot in luna mai anul acesta am hotarat, la indemnele unui bun prieten, sa-mi astern gandurile si cazurile de stoma in acest blog;s-a dovedit a fi un lucru bun care mi-a adus un castig prin criticile si laudele primite, dar si prin aparitia unor noi prieteni in viata mea, carora le multumesc pe aceasta cale.
-in aceasta vara am hotarat sa-mi renovez cabinetul dar si sa maresc echipa , lucru care s-a si intamplat: un nou medic si o asistenta. Echipa a avut foarte mult de castigat atat profesional cat si social.
-la sfarsitul lui septembrie aveam sa cunosc, fizic, oameni cu care comunicasem, cateva luni, virtual, si care mi-au lasat o impresie deosebita: Academia Eugenol. Castigul pe care toti membrii acestei comunitati l-au avut prin intemeierea sa nu poate fi redat aici in cuvinte, insa sper ca fiecare sa realizeze toate acestea. Succesul primei intalniri s-a concretizat si prin inmultirea numarului celor care aveau sa-si faca aparitia la cea de a doua intalnire, cu ocazia Denta, de la sfarsitul lui noiembrie.
-tot in 2006 am avut ocazia sa primim in cabinet( in momente diferite) vizita a cinci dintre colegii de breasla. Sunt sigur ca prezenta lor acolo a fost un castig de ambele parti si le multumesc pentru aceasta.
-tot in aceasta toamna, am fost prezent la prima Adunare Generala a AMSPPR…..parerea mea despre evenimentele respective o gasiti aici .

Probabil ca ar fi mult mai mult de spus despre toate cate s-au intamplat in 2006. Am sa ma limitez totusi la cele enumerate mai sus. Sper insa ca in 2007 sa avem multa sanatate ca sa avem puterea sa trecem prin el, indiferent cat de greu va fi el.
Am sa postez acum la sfarsit un mic filmulet, deoarece decembrie pentru romani nu inseamna numai luna cadourilor ci si luna in care am primit libertatea de a ne exprima.

Sa aruncam tierenerf-urile!!!!

Greu de spus unui medic stomatolog care a fost obisnuit toata cariera sa sa le foloseasca: ” Arunca tiernerf-urile, sunt niste ace de care nu mai ai nevoie si nu-ti pot aduce decat necazuri”. In multe polemici avute, cu unii colegi, pe tema endodontiei, nu reuseam sa ma fac inteles atunci cand in setul de ace endo spuneam ca eu nu am tiernerf-uri. Putini, mult prea putini stiu ca NaOCl intr-o concentratie de 3-5% , dar si K-File-urile de iso 08, 10, 15, 20,25…etc sunt suficiente pt inlaturarea manunchiului vasculo-nervos de pe canalele unui dinte. Da, dar aceasta concentratie de NaOCl necesita si o izolare foarte buna a cavitatii bucale a pacientului, deoarece poate produce arsuri extrem de grave. Izolarea trebuie insa facuta cu sistemul de diga, care se gaseste sporadic in cabinetele de stomatologie din spatiul carpato-ponto-danubian. Extrem de important si pentru obtinerea unor canale necontaminate de masele debacterii ce se afla in saliva, acest sistem este rar amintit in scoala romaneasca de stomatologie.
Filmuletul acesta este cadoul meu de Mos Nicolae, pentru toti aceia care se indoiesc de eficienta hipocloritului de sodiu si este o demonstratie clara a actiunii acestuia asupra partilor organice din pachetul vasculo-nervos. Mentionez ca filmul este facut destul de rudimentar, a fost o decizie spontana luata in momentul in care colegul meu de cabinet (Dr. Cosmin Negru caruia ii multumesc mult pentru punerea la dispozitie a materialului), m-a chemat aratandu-mi ce a scos, cu penseta, dintr-o camera pulpara deschisa de o cavitate carioasa profunda. Am luat repede o cutie Petri in care am asezat “nervishorul” necrozat si l-am lasat cinci minute in solutie, dupa care am reinnoit solutia, asa cum se vede in filmare (solutia a fost aplicata cu o seringa in care fusese ser fizilogic, lucru care apare mai tarziu in filmare si pt care imi cer scuze…..asa cum am mentionat totul a fost spontan, iar asistenta mi-a pus la dispozitie lucruri nu tocmai demne de o filmare). Filmarea a fost facuta cu o camera foto al carei card a fost descarcat la fiecare 5 min. Au fost 6 filmari in total care au fost puse ulterior intr-un montaj de 7 minute.
Nu astept vreun Oscar pentru aceste imagini, sper insa ca multe conceptii sa se schimbe si multe conduite terapeutice sa tina seama de actorul din rolul principal: NaOCl 3-5% .

“Un cap face si altul trage….”

In liceu cand am inceput sa umblu si eu cu fete, tata m-a povatuit sa am mereu la mine un prezervativ cand am ganduri marete spunandu-mi ca: “Un cap face si altul trage”. N-am uitat niciodata aceste randuri si nu stiu de ce dar, de cate ori dadeam un sfat( egal in ce domeniu imi venea in cap aceasta vorba). As fi spus-o si pacientei al carei caz il voi prezenta insa nu se potrivea contextului.

Dar despre ce este vorba? Azi, sambata, 2 decembrie, lucram linistit la ultimul pacient asteptand cu nerabdare sa incep si eu weekend-ul . Cand primesc un telefon de la un prieten care imi spune: “Bai, moare soacramea, ce pot sa fac?”. Atunci eu zic razand:” Pai considera-te norocos, multi ar vrea sa fie in pielea ta”. Tot razand imi spune si el: “Nu mai, moare de durere de masea si ma tot toaca nevasta la cap s-o aduc la tine”. Am acceptat, normal, era o urgenta, el imi este prieten, era si sfarsitul programului, deci toate se potriveau….ma rog, mai putin atitudinea asistentei care s-a incruntat putin cand a auzit ca avem un pacient neprogramat la sfarsitul programului.

Bun, ce se intampla, pacienta ce urma s-o vad mai fusese la noi la cabinet. Avea multe probleme, iar cand i-am spus pretul pentru o reabilitare totala a rupt usa, cautand un medic mai “ieftin”. N-am replicat nimic atunci. Este o tara libera iar fiecare are libertatea de a alege. Am sa postez o radiografie cu dintii din zona despre care vom discuta.

Este vorba despre 32,31,41,41,43,44. Ma rog, 44 nu se vede in radiografie. Pe 32 se vede o parodontita apicala cronica( asimptomatica pe atunci). Se vede si o lucrare( gaudent desigur, care avea ca stalpi 42,43, 44 si doua extensii 45, 46( clasic mioritic….astea nu se vad).

In fine pacienta a venit in cabinet cu 42 simptomatic. Era in tratament la un alt medic( irelevant cine este persoana respectiva). Dupa ablatia lucrarii s-a descoperit o gangrena cauzata de un proces carios. S-a efectuat un tratament de canal si s-a aplicat un “pansament”( nu pot spune exact ce se afla acolo). Pacienta inlaturase singura obturatia provizorie in incercarea disperata de a pune capat durerilor cauzate de flare-up-ul creat la prepararea canalui.

Am stat si am privit si eu aceasta imagine, asa cum o faceti si voi acum si m-am mirat tare de ceea ce am vazut: 31, 41 pe care eu ii vazusem intacti erau devitalizati ( “in scop protetic”, probabil ca acolo or sa iasa niste incisivi de marimea unor premolari, asa de suficient au fost slefuiti, dar nu-i nimic ca exista tehnicianul despre care se poate spune ca-i prost). Acelasi lucru s-a intamplat si cu 43, probabil ca 44 sta la rand. Ca sa fim siguri ca acesti dinti au fost devitalizati au fost lasate si “motzurile” de gutaperca al caror rosu aprins se asorteaza bine cu rosul limbii. Intrebare : Unde este 32?….ei, cum unde este. Isi asteapta randul la incinerat in Spitalul Judetean, acolo unde toate cabinetele duc deseurile ce trebuiesc incinerate. Asta in cazul cel mai bun. In cel mai rau, ii linge vreun comunitar, intr-un tomberon, urmele de sange ramase dupa extractie. Mda, 32-ul a fost extras, pentru ca asa cum vedeti si dumneavoastra pe radiografie i s-a pus clasicul diagnostic: “Aveti granulom, nu mai poate fi salvat!” Nu s-a incercat nici macar o sedinta salvarea acestui dinte prin tratament medicamentos. Nemai luind in calcul faptul ca acesti dinti nu au fost protezati provizoriu, pacienta a decis totusi sa paraseasca acest medic. Cauza?Ha, ha….acum vine paradoxul: durerile cauzate de flare-ups-ul care teoretic poate apare si atunci cand o trateaza cel mai bun endodontist din lumea asta.

Din pacate nu am radiografii sa vedem patenta acestor obturatii, nu ca ar mai conta atata timp cat percolarea bacteriana pe langa conurile de gutaperca o vede si un copil. Ideea este ca nici nu le voi mai vedea, pentru ca am refuzat cazul de data aceasta.

Ce vreau eu sa relev cu acest articol este nu neaparat neprofesionalismul si miserupismul multor colegi de breasla ci altceva: Stomatologie sociala nu exista, iar cand ea totusi exista aceea se cheama IATROGENIE sociala.

Gaudent-ul bata-l vina

Desi a fost interzis, am auzit prin diferite anturaje ca medicii inca mai folosesc batranul ,si…. iluzoriu considerat “bunul”, Gaudent. Am primit de curand un caz ce vroia sa-si faca retreatment-urile de endo sperand, mai ales, in salvarea unui dinte cu parodontita apicala cronica. Iata rx-ul

Am fost fortat totusi, din considerente fizionomice, sa incep tartamentul cu dintii frontali. In tot acest timp s-a discutat despre dintele in cauza: 24. Pacientul tot insista sa fac ceva sa se mai poata salva. Desi cred cu tarie in retratamente si-n reusita in urma unui tratament de canal efectuat corect, am lasat sa se vada rezerva cu privire la prognosticul de reusita al acestui dinte. Astfel ca in momentul in care am taiat lucrarea sub care se afla 24 al nostru am gasit “bucatile” din imagine.

Mentionez ca in timpul extractiei nu a trebuit decat sa iau cu penseta resturile din imagine.

Pentru cei care inca mai folosesc acest material “minune” : ganditi-va daca ati vrea sa vi se puna asa ceva in gura……si abia apoi luati o decizie.