Doctor Savu

Dental Surf 2009

Nici nu se curatase bine atmosfera de izul artei adusa de festivalul de film Anonimul ca a si inceput un nou eveniment, in complexul Dolphin Camping: scoala de vara Dental Surf 2009. Batranul Sfantul Gheorghe se pare ca se transforma in ceea ce a fost odata Vama Veche, urmand apoi sa devina ceea ce este azi Vama Veche: o zona comerciala al carei farmec a fost furat de cotropirea civilizatiei. M-a incantat sa vad, atunci cand am pusdin nou piciorul pe uscat, dupa o calatorie de o ora jumatate cu transportul rapid pe Dunare, ca urmatoarea deplasare se face cu caruta. Nu l-a fel, insa, m-a incantat faptul ca birjarul era un pusti de 9 ani, radical si plin de tupeu, care in goana calului a povestit cum anul trecut muncea pentru un vecin, iar anul asta si-a achizitionat propria sareta, cu tot cu animal, din economiile facute. Suna frumos din punct de vedere antreprenorial, dar totusi, nu sarim deja ceva etape? N-ar fi trebuit inca sa mai bata mingea pe maidan sau sa mearga la pescuit….sa inalte un zmeu sau sa se bucure de valurile marii? Desi pare un loc uitat de Dumnezeu si la Sf. Gheorghe lucrurile se desfasoara cu o repeziciune ametitoare. Studentul care ne-a dus cu barca in rezervatie si care facea si el bani pe timp de vacanta din aceasta activitate, ne-a povestit cum an de an oamenii se apropie tot mai mult de pasarile din rezervatie si cum an de an acestea se imputineaza schimbandu-si terioriul. Ne-a aratat, cu mare ingrijorare, cum ceilalti colegi ai sai ii duc pe turisti mult mai aproape de impresionantele zburatoare, doar pentru a castiga un bacsis mai mare si negandindu-se la consecinte.

Revenind la activitatile dentare, editia aceasta s-a desfasurat sub titlul ”Comunicarea in cabinetul de medicina dentara”. Lectorul care a dat un sens cuvintelor de mai sus a fost Razvan Carligeanu, un trainer la cursurile caruia ar trebui sa ia parte orice medic stomatolog. Dupa doua prezentari de calitate, asa cum ne-a obisnuit, a impartit grupul de participanti in doua, initiind un workshop cu tema : “ Business plan pentru un cabinet dentar” . Una din echipe a jucat rolul celui care creaza business plan-ul , iar cea de a doua rolul de finantator. Ideile, avantul, tenacitatea participantilor a creat un mediu minunat, iar in final toti au fost de acord cu utilitatea si ineditul acestui workshop. Stefan Anca si Carmen Albu si-au dat tot interesul si au realizat o editie placuta pentru toata lumea. Cu toate astea am ramas si cu niste invataminte: Green Village si Dolphin Camping sunt doua locatii diametral opuse. Daca prima are 4 stele, piscine, baie in camera si probabil un restaurant decent, cea de a doua iti ofera niste casute cu spatiu putin mai mare decat la cort, cu baie si dusuri comune pentru tot camping-ul, iar mancarea daca nu este expirata cum au fost ultimele cutii de iaurt pe care le-am primit in ziua plecarii, poate fi amara( vezi ciorba de peste) sau plina de ulei. Ni s-a vandut si noua pontul , de catre unul dintre angajati, sa mancam in sat la persoane private care gatesc extreme de gustos toate specialitatile zonei, insa a fost prea tarziu….a doua zi plecam. Partea buna este ca in camping este net wireless, partea rea este ca nu ai semnal decat la mese( in casute nici vorba).
Felicit inca odata entuziasmul participantilor si al organizatorilor, insa trag un semnal de alarma: locatia conteaza foarte mult pana la cele mai mici detalii pentru a obtine totul perfect. Asadar atentie mare urmatorilor organizatori: Razvan Carligeanu, Marius Mihalache…..si eu.

Nu-i chiar rau sa fii dentist in Pitesti

Nu-mi amintesc bine ce post de radio are in fiecare zi un sumar al evenimentelor care s-au petrecut in ziua respectiva, insa in ani diferiti. De exemplu:
-pe 6 august 1945 se lansa bomba atomica asupra orasului Hirosima
-pe 6 august 1919, armata regala romana a ocupat Budapesta
-pe data de 6 august 1943 se nastea pianistul Dan Grigore. Probabil ca si azi a enumerat cateva evenimente radioul respectiv. Cu bunavointa cititorilor acestor blog as vrea sa completez si eu acea enumerare: 6 august 1979 se nastea Dorin Trandafirescu. Cine este DT si ce legatura are el cu un blog de stomatologie? Simplu: este managerul singurei clinici de imagistica, din Pitesti, dedicata stimatologiei, numita RX1. Dupa ce datorita lui si familiei sale, in Pitesti, s-au putut face primele radiografii panoramice, dar si retroalveolare digitale, a urmat ceva si mai generos pentru medicii din aceasta regiune: Computer Tomograf J.Morita Veraviewepocs 3d, special pentru aparatul dento-maxilar. Pentru necunoscatori, Morita in imagistica este ceea ce inseamna Mercedes in lumea auto, probabil acesta este si motivul pentru care este al doilea aparat de acest gen din tara( insa cel mai modern din fericire pt pitesteni).Pentru a vedea despre ce vorbesc va rog sa urmariti acest filmulet de prezentare , dar si cazul urmator:
Este un caz normal la prima vedere, un premolar 1 superior, tratat per primam, single visit, doua pufuri dragute, toate bune si frumoase.

Daca totusi am sa va arat o sectiune orizontala, una verticala si doua sagitale lucrurile stau altfel( premolar superior cu 3 canale: doua vestibulare si unul palatinal).

Ceea ce este foarte important, nu este imaginea finala pe care eu pot s-o arat aici pe blog, ci modul in care trebuie privit cazul, precum si subiectivitatea imaginilor 2D date de o simpla retroalveolara in comparatie cu imaginile 3D oferite de CT. Mai vreau sa relev ceva, am auzit zicandu-se despre acest aparat:”da…este bun pentru cine pune implanturi…”. Wrong! Utilitatea lui este mult mai mare. Eu am dat aici un exemplu pentru zona de endodontie, insa chiar si-n aceasta ramura utilitatea este mult mai vasta si cred ca cea mai importanta ar fi folosirea CT-ului ca o unealta in diagnosticare cat si in planul de tratament.
Cat de deschisi vor fi medicii din Arges si cat de mult vor aprecia ei aceasta oportunitate ramane de vazut, insa un lucru este clar: daca noi medicii nu vom furniza pacientii pentru acest CT care sa-si gaseasca si rentabilitatea intr-un final, cu siguranta aceasta clinica nu va face pasul urmator in ierarhia imagisticii si asta tot asupra noastra se va repercuta.

Teeth building 2009

Ideile mari apar de multe ori in situatii inedite. Astfel, la inceputul anului curent, intr-un hotel din Mangalia, la aniversarea a 3 ani de Eugenol, mie si prietenului meu Dr. Florin Cofar, ne-a venit stralucita idee de a face un “team building”, in care sa implicam cele doua echipe din clinicile pe care le conducem. Totul s-a materializat in aceasta vara intre 23-25 iulie, in Parang cu ajutorul echipei Vertical Adventure. Pe langa rapel, paintball si rafting pe Jiu, participantii i-au avut alaturi pe Razvan Carligeanu si Adrian Soare de la care s-au invatat strategii de echipa dar si marketing online. Ideea generala a fost una singura: Teeth Building trebuie sa se transforme intr-o traditie
Iata si link-ul catre imaginile reusitului eveniment:

Medical Tours Company- ONLINE

Dupa doua luni de la petrecerea de deschidere am reusit sa punem online primul site in romana al clinicii. Desi nu este gata complet, speram sa merite munca tuturor carora se afla in spatele lui si sa aduca succesul scontat. Multumesc echipei care a facut tot posibilul ca pacientii nostri sa aiba un produs de calitate intr-un timp cat mai scurt.
Enjoy: Medical Tours Company-Online

New brand, new location, new concept

Intamplarea a facut ca totul sa conicida cu luna martie, luna in care cabinetul implineste 5 ani….avem un nou brand, o noua locatie si un nou concept….am incercat sa descriu cei cinci ani de existenta ai unei echipe fantastice intr-un filmulet de 16 minute….Enjoy!!!

Geneza Medical Tours Company

Nominalizare….Management

Nico, deschid acest topic la rugamintea ta, dar si deoarece anumite subiecte s-au mai legat de acest subiect…..ca si la alegere asistentei nu ti se pot da sfaturile ideale sau mai bine zis puncte sigure pe care trebuie sa le alegi…..asta depinde de dibacia fiecaruia dar si de pasiunea fiecaruia pt stomatologie…..am sa-ti spun insa ce am facut eu….

inca ceva, tineretea are doua taisurii……unii te considera neexperimentat si deci vin cu indoiala, iar ceilalti vad in tine entuziasm avant, deschidere la nou si deci le prezinti incredere…….nu trebuie sa eziti niciodata in fata nimanui……cand esti in imposibilitatea de a pune un diagnostic foloseste chestii de genul: “trebuie sa ma consult intai cu tehnicianul meu”, daca este vorba de protetica sau “trebuie sa ma consult cu un profesor specialist in cazuri de genul acesta”,…..dar niciodata sa nu spui: “habar nu am ce se poate face aici”……asta te va arunca intr-o prapastie din care nu mai iesi…..o sa pari o incapabila in fata pacientului…..el n-o sa gandeasca niciodata ca si el in profesia sa are scapari ci o sa se gandeasca ca era mai bine daca nu s-ar fi aflat pe scaunul tau stomatologic……nu uita apoi ca lucrurile rele se mediatizeaza mult mai repede decat cele bune….si oamenii sunt carcotasi, abia asteapta sa aibe subiecte rele despre care sa spuna mai departe prietenilor……

Asa suna un subiect postat de mine in iunie 2006 si nominalizat in februarie 2009, in cadrul “subiectul lunii”, pe forumul Eugenol. Importanta nu mi se pare nominalizarea, mai ales ca nu are nici o sansa de castig ( si asta din cauza concurentei covarsitoare cauzata de subiecte cu adevarat impresionante , postate de colegii mei). Ce mi se pare totusi de luat in seama( imi cer scuze pentru lipsa de modestie) este faptul ca acest post descrie o procedura manageriala aplicata acum 5 ani si care nu numai ca si-a atins scopul, dar a avut si rezultate nescontate. Dupa 5 ani sunt in postura de a deschide o noua locatie, o continuare a ceea ce a debutat atunci , insa planul managerial este cu totul si cu totul altfel. Sunt lucruri care se cereau la vremea accea , care mergeau la vremea aceea si care mi se impuneau , de catre situatia in care ma aflam, la vremea aceea. Atunci sa deschizi un cabinet de stoma la parterul unui bloc era cat se poate de trendy, acum asta lasa de dorit( ca sa nu mai vorbim de impotrivirea locatarilor si pretentiile pe care acestia le emit). Echipa cu care porneam la drum era compusa din trei oameni: medic, asistenta si un front desk. Acum vorbim de o echipa formata din 12 persoane plus alti patru colaboratori externi. Un lucru relevant il constituie faptul ca la inceput medicul era „bun la toate”, mai exact aborda toate serviciile dentare. Acum suntem impartiti pe specialitati si fiecare are domeniul sau in care exceleaza. Targetul de inceput era piata locala si aducerea de pacienti indiferent de conditiile create de acestia. Acum clinica se adreseaza si pietei externe( vezi turismul medical) dar cel mai important este ca local ne adresam unui segment preocupat de educatia medicala si care colaboreaza ajutandu-ne in obtinerea unui serviciu medical final de calitate. Aceasta este o triere care a cerut multe investitii in logistica , insa care are ca rezultat obtinerea calitatii, lucrul cel mai de pret intr-un serviciu medical fie el stomatologic sau nu.
Ce mi se pare super hilar este faptul ca , asa cum gandesc acum, mi-ar fi foarte frica s-o iau de la capat, in 2004 fiind ,cu strategia de atunci, chiar daca aceasta a dat roade. Bine a spus cine a spus ca inconstienta iti da curaj, si ca experienta te face mai precaut. Desi sunt in situatia in care am in spate o investitie mult mai mare, o echipa geniala , o logistica mult, mult analizata si implemantata cu atentie, curajul cu care plec la drum acum in deschiderea noii locatii este probabil la jumate comparativ cu cel din 2004 cand nu aveam nimic din toate astea.
Revenind la subiectul lunii februarie, as spune ca redeschiderea unui astfel de subiect, este un fel de deschiderea a cutiei Pandorei si asta pentru ca managementul intr-o clinica de stomatologie ramane unul din punctele slabe ale comunitatii dentare romanesti. Lipsa cursurilor de specialitate, in marea oferta pentru vanarea punctelor EMC, lipsa documentarii medicilor cu ziare, reviste sau carti de management, necunoasterea constanta a pietei ( cu toate transformarile si evolutiei ei)in care acestia evolueaza, neabordarea functionarii unui cabinet medical ca pe o afacere normala pe o piata libera cu concurenta, potential sau pericol de faliment, toate astea duc la o singura concluzie : partea manageriala a comunitatii stomatologice romanesti este foarte slab dezvoltata , iar aceasta subdezvoltare nu face decat sa se reflecte in serviciul medical final. Din pacate din asta pierderile sunt bilaterale: atat medicul dar mai ales pacientul…..
Poate multi vor spune ca sunt cuvinte mari in cele scrise de mine mai sus si ca lucrurirle nu stau chiar asa de tragic cum le-am descris eu. Sunt de acord ca exista si exceptii. Am sa incerc totusi sa va pun pe fiecare ,care cititi aceste randuri( ma refer la medicii dentisti, desigur), sa va ganditi cati bani cereti si cata munca depuneti, ce responsabilitati aveti, ce costuri aveti , cat a trebuit sa studiati …..pentru asa considerata „banala plomba”. Odata ce v-ati raspuns la toate aceste intrebari iata cum este platit un mecanic auto intr-un service, fara scoala prea multa, fara responsabilitati ca-i moare masina pe rampa si care credeti-ma are de lucru mult, mai mult decat va imaginati:

Unii veti observa , probabil, ca aveti venitul ceva mai mare pe ora, altii cam la fel, iar unii cu siguranta mult mai mic. Un lucru este clar: toti medicii ar trebui sa aiba castigul de 6 ori mai mare decat un mecanic ( asta doar pentru cei 6 ani facuti in facultate, in conditii nu tocmai usoare). Cum este totusi asta posibil? Simplu: ei au un management, noi nu…
Poate ca este timpul ca multi dintre noi ( comunitatea dentara romaneasca ) sa nu mai vada concurenta in cabinetul dentar vecin ci in dealer-ul auto de pe strada sa, reprezentanta Domo, Flanco sau Altex din cartier, in agentiile de voiaj vizitate de pacientii sai si multe alte canale prin care banii pacientilor sa scurg, iar cand vine vorba de serviciile dentare bugetul se reduce drastic.
Am I wrong again? I guess not….

(RE)CALL ME the second

Nu incerc sa reiau moda anilor 90 cand orice film de succes aparea si-n partea a doua , a treia sau chiar si a patra ,de aceea nu veti vedea in urmatoarele posturi titluri de genul: „(RE)CALL ME the third” sau „In pat cu (RE)CALL-ul meu”. Vreau doar, asa cum am promis in postul trecut, sa va mai arat doua cazuri ale unui cuplu. Desi locuiesc in State si vin foarte rar pe acasa nu au sarit pana acum niciodata si peste controlul la stomatolog.
Am sa incep cu cazul lui si mai exact cu 44 , dintele cu care a venit la noi in faza acuta. In data de 02.03.2006 imaginea radiologica arata asa:

Desigur, acum daca as vedea acest caz m-as astepta sa obtin la radiografia finala de control imaginea perfecta a unui canal secundar ce se deschide in zona distala. Atunci nu mi-am pus aceasta intrebare, drept pentru care radiografia de control, dupa obturatie a aratat asa:

Personal, daca mi-ar veni un pacient in cabinet si ar cere protetica pe acest dinte, nu as face nimic fara un retratament. Mai mult, nici nu i-as da vreo sansa acestui dinte de vindecare in timp. Cu toate astea in 2 aprilie , un an mai tarziu imaginea radiografica arata asa:

Inca se vede o portiune putin „dilatata” in zona apicala, distal mai exact, dar vindecarea este cat se poate de clara daca comparam cele doua imagini obtinute la interval de un an.

Doua saptamani mai tarziu am facut o noua radiografie , de data asta am tratat si 45-ul. Nu este o imagine radiografica tocmai placuta ochiului de endodont, dar este cee ce am putut obtine la vremea respectiva:

Urmatoarea imagine pe care am putut-o obtine a fost la data de 05.01.2009 si ne arata o vindecarea totala a zonei apicale:

Tot atunci in 02.06.2006 am primit si aceasta radiografie pe 17:

Am tratat cazul, insa din pacate nu am gasit pe nicaieri radiografia de control de atunci imediat. De aceea am sa postez radiografia la un an diferentza, in aprilie 2007:

Dar si pe cea la data de 05.01.2009:

O alta parodontita apicala cronica prezinta pacientul nostru pe 37:

S-a indepartat coroana respectiva, s-a facut retratamentul si iata ce s-a obtinut:

Se vede clar pe radacina meziala conturarea unui PAC( parodontita apicala cronica). S-a efectuat, ulterior, o punte care folosea acest dinte drept stalp protetic.
Imaginea dupa un an de la retratament este urmatoarea:

Din pacate imaginea este putin ingalbenita, insa se vede clar zona de vindecare.
Si mai concludenta este imaginea obtinuta anul acesta in ianuarie:

Raman in sfera PAC si inchei acest caz cu cadranul 2 al pacientului si mai exact cu 25 si 26:

Din pacate nu am vazut cand am tratat 25-ul in 2006 ca este un PAC si pe mezio-vestibulara lui 26. Iata imaginea dupa tratamentul din 23.03.2006:

In 2007 ( abilitatile mele de endodont se imbunatatisera considerabil) am decis impreuna sa tratam si pe 26 dupa aceasta imagine:

Am facut-o si iata ce am obtinut:

In ianuarie 2009 am primit urmatoarea imagine care denota vindecarea PAC pe ambii dinti, desi pe 25 sunt scurt pe una dintre radacini:

Desi obturatiile prezentate aici nu sunt spectaculoase in comparatie cu multe alte cazuri pe care le-am obtinut sau le pot vedea la colegi „limitati la endo”, faptul ca tratamentul s-a facut sub izolare si dupa un protocol de irigare corect a facut sa obtinem maximul din acest caz: 4 dinti cu PAC si 4 vindecari dupa aproape 3 ani.

Am sa inchei acest articol postand si cazul sotiei sale. Nu mai este caz de endo ci de protetica. Mai exact este un caz de veneer-uri. Pacienta s-a prezentat asa:

Din rationamente estetice si-a dorit veneer-uri pe cei doi frontali. S-a obtinut urmatorul rezultat:

Toate bune si frumoase! Dupa 3 ani arata la fel de estetic, insa ne arata si ceva interesant: aparita unei diasteme, a carei cauza n-am gasit-o:

Mentionez ca pacienta nu prezinta nici o edentatie pe niciuna dintre arcade. Astept idei si comentarii vis a vis de acest caz . Pana atunci nu uitati sa va indreptati privirea tot mai mult spre acest recall, nu se stie niciodata ce surprize va poate aduce….

(RE)CALL ME!

Pe langa Mos Craciun, sarmale, brad cu globuri si prajitura mea preferata , vacanta de iarna mi-a adus si putin timp liber pe care l-am dedicat in cea mai mare parte navigarii pe internet. Cum in perioada asta lucram la varianta in limba romana, a site-ului, cabinetului nostru, am decis sa mai trag si eu cu ochiul pe la colegii de breasla care-si fac advertising pe net. Am gasit aici o structura clasica , parca trasa la indigo( cu mici exceptii, nu ratati acest site: www.implantodent.ro merita!!!). Tiparul consta in:cabinetul cu dotarea tehnica, preturile, locatia si serviciile. Am sa ma opresc putin asupra serviciilor si am sa dezvolt termenul de recall. Multe site-uri descriu ce este protetica, altele anatomia dintelui insotite de imagini scanate din atlase medicale, altele au chiar animatii 3D care descriu tehnici de implantare. N-am gasit nicaieri sa se defineasca Recall-ul. Sa se explice avantajele lui. Doarece noi suntem un popor cu multa dragoste pentru domeniul auto, am sa fac o comparatie , ca si-n alte posturi, cu aceasta sfera: recall-ul in stomatologie este acelasi lucru cu inspectia tehnica la masina. Dupa parerea mea, recall-ul nu ar trebui sa lipseasca in nici unul din domeniile stomatologiei: incepand cu profilaxia si terminand cu implantologia si protetica. Avantajele sunt de ambele parti: pacientul are siguranta ca serviciul care i s-a oferit este in parametrii fiziologici, iar medicul are si el control asupra eventualelor probleme ce pot apare ulterior. Nu vreau sa fac prea multa porologhie , de aceea am sa va arat un caz acum si alte doua intr-un post viitor.

Pacientul s-a prezentat in data de 02.06.2006 cu o parodontita apicala cronica, care se acutizase. Desi imaginea este painea clasica a chirurgilor de pe la noi, am preferat sa nu trimitem pacientul la „cutit” ci sa efectuam un endo conservativ cu monitorizare in timp. N-am exclus posibilitatea unei rezectii apicale, insa nu am vrut sa facem aceeasi greseala imensa care se intalneste la tot pasul: rezectie apicala fara un tratament de canal corespunzator, care ulterior reinfecteaza zona apicala si asa se intra intr-un cerc vicios.
Astfel in 21.06.2006 am primit a doua imagine cu obturatia definitiva.

Grav, vor spune unii, s-a depasit zona apicala cu material de obturatie. Vom vedea totusi ca aceasta depasire ne va ajuta in tragerea unor concluzii. Asa cum se vede si din imagine exista o zona de liza osoasa destul de mare provocata de produsele toxice a coloniilor bacteriene ce traiesc pe canal.
In data de 05.09.2007( destul de tarziu) pacientul a venit la recall.

Acum se observa si puntea care s-a construit intre timp pentru a inchide edentatia , dar si reconstructia trabeculelor osoase care au impins materialul de obturatie in depasire, din zona inferioara a defectului inspre apexul dintelui. Imaginea este cat se poate de relevanta in ceea ce priveste vindecarea zonei periapicale.
Dupa 6 luni, pacientul a revenit pentru alt motiv: s-a desprins puntea si s-a „ciobit” si bontul.

Nu stiu daca bontul a fost cauza decimentarii sau faptul ca puntea are 3 intermediari fiind facuta de pe 44 pe 48 ( pacientul si-a dorit proteza fixa si nu-si permitea implanto). Eu am decis sa reconstruiesc bontul, sa pun si un pivot de fibra de sticla pt a obtine un bont solid si am refacut puntea.
In 16.12.2008, pacientul a revenit din nou la recall , iar de data aceasta se poate observa foarte interesant: o mica zona de resorbtie radiculara in partea distala a zonei apicale.

In functie de imaginea radiografica pe care o vom avea in iunie, la implinirea a 3 ani de la efectuarea tratamentului endodntic, vom decide daca este cazul unei rezectii apicale sau nu.
Dupa cum se vede: nebanuite sunt caile Domnului, iar in aceste situatii recall-ul este sfant!

… in a blaze of glory

Poza de mai sus le reprezinta pe “mezinele” noastre: Andra si Cami care ,desi au venit in echipa numai din ianuarie ,si-au luat sarcina in serios , iar endodontia noastra “straluceste”….pozele de mai jos confirma asta:

Cianura pentru un suras….

Va amintiti perioada cand singura noastra distractie era biblioteca cu carti in care mama isi aseza mandra bibelourile de portelan, iar tata isi uita letconul cu care mai lipea, din cand in cand, cate un tranzistor la televizorul alb-negru, ce transmitea programul national de doua ore zilnic? In acea perioada tatal meu avea doua metode sa ma pedepseasca: una dintre ele, era sa fac rezumatul Telejurnalului din ziua respectiva. Desi pare gretoasa aceasta alegere ,in care eu trebuia sa sintetizez informatia mincinoasa transmisa, de comunisti populatiei, prin intermediul media,pentru mine ,mai greu, era atunci cand mi se interzicea accesul la biblioteca familiei. Aceasta era a doua metoda prin care eram pedepsit. Asa se face ca-ntr-o zi, dupa o „pedeapsa” de vreo saptamana am pus mana pe unul din romanele politiste ale Rodicai Brasoveanu Ojog: „Cianura pentru un suras”. Aceasta carte m-a frapat prin ideea diabolica a autoarei: criminalul era un stomatolog care punea cianura in molarii pacientilor pe care vroia sa-i „curete”, acoperind-o ulterior cu plombe provizorii. Dupa o perioada materialul se „spala”, iar substanta otravitoare era expusa in cavitatea bucala ducand la decesul persoanei.
Anii au trecut, eu am devenit medic stomatolog, am realizat ca aceasta procedura suna ok pentru cititorul de rand, insa medical este imposibil de realizat, dintele comunicand cu organismul si prin spatiul periapical. Totusi aceasta a ramas ca o metafora in capul meu, iar eu am asociat-o cu diverse momente din viata mea. Astfel la Adunarea Generala din 11-12 octombrie, stand pe scaunul meu, din „regiunea” rezervata Muntenia 2, in sala Hera,a luxosului hotel Ramada, din centrul Sibiului, aceasta imagine mi-a revenit in cap.
Dupa votul unanim pentru ordinea de zi ( nimeni nu s-a intrebat daca este ok sau nu), avea sa inceapa trecerea diferitelor persoane, din conducere sau simplii membrii delegati, pe la tribuna de unde, rand pe rand, au luat toti cuvantul.In toata perioada celor doua zile am vazut orgolii, rabufniri, aberatii, glume, solutii( si lista poate continua), toate cu o indarjire debordanta. Am stat si le-am ascultat, le-am analizat, insa nu am gasit mai nimic in comun cu medicul de rand care era reprezentat acolo de delegati. De ce asta? Simplu: nimic din ce s-a discutat acolo nu a ocolit sintagma des intalnita in societatea romaneasca: „lupta pentru putere”.
Din pacate AMSPPR, imi pare din 2006( de cand sunt si eu prezent pe la AGN), total focusata pe „lupta pentru putere”. Diverse persoane care nu au reusit in viata au vazut in ascensiunea la conducerea AMSPPR „tunul vietii lor” si au facut tot posibilul sa atinga varful piramidei. Cum aceasta asociatie a fost creata sa deservesca medicul stomatolog si sa-i reprezinte interesele, automat scopul de a face prin intermediul ei bani si politica a esuat la un moment dat. Este ca si cum ai incerca sa faci „off road” prin Piatra Craiului cu un Trabant. Normal ca n-ai sa reusesti niciodata. Se pare ca acelasi lucru l-au patit si cei care au incercat sa se foloseasca de AMSPPR pt propria buna stare. O sa spuneti: PERFECT!!! Acestia din urma au fost descoperiti, stopati si eliminati. Unde mai este problema? Problema exista….si asta din cauza „constructorilor” din AMSPPR , care au descoperit ca Trabantul nostru nu poate face „offroad”, in loc sa cumpere un SUV pentru a face traseul ei incearca sa tuneze Trabantul. Unde bat eu cu aceasta metafora? In oamenii din conducerea AMSPPR, care desi sunt bine intentionati, nu au nimic de a face cu managementul si par niste oite ratacite pe un gol alpin al caror cioban a fost mancat de lup. Nu este un secret ca scoala de medicina romaneasca ne-a scos medici 100% si manageri 0%. Ce n-au inteles, majoritatea colegilor nostri, este ca devenind medici dentisti cu practica privata in Romania si detinand un cabinet de stomatologie au devenit peste noapte si manageri. Aceiasi oameni se regasesc si-n AMSPPR, ai carei membrii se numara printre cei descrisi mai sus. Poate 1%( desi cred ca sunt optimist cu un asemenea procent) au constientizat acest nou statut si au facut ceva in sensul asta: cursuri de perfectionare. L-as evidentia aici pe colegul nostru din Satu Mare, doctor Stancioiu, care a reusit pentru 10 minute, sa-mi aduca stralucire in ochii pe jumatate inchisi de oboseala resimtita dupa noptile minunate oferite de viata tumultoasa a Sibiului, in care ma pierdusem si eu cu o seara inainte. Acesta m-a facut sa murmur: WOW!!!, in momentul in care a pus pe ecranul salii o schema manageriala elaborata de Scoala de Business Codex. Aceasta este o scoala renumita ale carei banci au fost trecute de mari manageri din multinationalele prezente pe piatza romaneasca, de antreprenori, ba chiar si de medici, insa majoritatea din lumea conducerii farmaceutice. Desi prezentarea mi-a trezit entuziasmul adormit si de monotonia temelor precedente, gustul amar s-a instalat totusi in final. Asta pentru ca acest subiect a venit intr-un moment nepotrivit: presiunea orei 12 cand delegatii trebuiau sa elibereze camerele, dar si nerabdarea acestora de a mai prinde cateva ore, in sanul familiei, din frumoasa zi insorita de octombrie a facut sa se sara repede la incheierea sedintei.
Am sa va spun acum ce legatura are personajul nostru din inceputul acestei povestiri cu AMSPPR. Neavand un manager ( cu studii de specialitate) care sa aiba o strategie clara, ea merge pe un drum ce duce spre un declin iminent. Acest drum il vad asemanator cu „spalarea” plombei provizorii din povestea de mai sus. Nu stiu daca se va ajunge la cianura, nici nu stiu daca in asociatie exista un membru cu pregatirea manageriala necesara sa evite prabusirea, nu stiu nici daca actuala conducere va apela la astfel de scolarizari pentru a redresa AMSPPR sau daca conducerea va fi suficient de desteapta sa creeze un post separat , de manager, la fel cum exista cel de jurist, post care sa ajute actuala formula sa poata conduce mai departe……nu stiu sa raspund la aceste intrebari.Am totusi speranta ca cineva va intelege mesajul din aceste randuri si va face ceva…..

Eu si colegul meu ascultand relatarile de “vis” ale delegatilor