last day of the year

In ultima zi a anului m-am dus in Valea Plopului sa-l cunosc pe parintele Tanase, despre care auzisem ca are in crestere peste 300 de copii. Stiind cat de greu este sa cresti numai doi copii eram curios sa vad mai multe despre formula magica pe care acest om a gasit-o, dar si sa-i propun realizarea unui proiect pentru acei copii. Desi era ultima zi a anului, parintele era foarte prins si a trebuit sa astept peste o ora jumatate pana sa ajungem fata in fata.
N-am avut timp foarte mult sa stau cu el de vorba, insa am fost intampinat cu extrem de multa dragoste. Prima intrebare pe care mi-a adresat-o a fost
-Cu ce te pot ajuta?…am zambit usor si i-am raspuns :
-Sunt aici sa va dau eu o mana de ajutor, apoi i-am vorbit despre un proiect pe care o prietena draga, studenta la stomatologie, mi l-a sugerat: un cabinet de stomatologie pentru cei 328 de copii care traiesc in Valea Plopului.
-Este posibil sa facem asa ceva? m-a intrebat parintele, uitandu-se tinta la mine.
-Cred ca sunteti ultimul om care nu ar crede in realizarea acestui proiect….daca ma uit in jur la ce ati realizat pana acum, proiectul meu pare o joaca de copil, i-am raspuns.A zambit si mi-a spus:
-Eu cred numai in fapte, multi au trecut pe aici si au promis si mai multe, insa prea putini au facut intr-un final ceva”….am tacut, avea dreptate.M-a intrebat apoi:
-Ai o familie?
-Sigur,i-am raspuns mandru.Am si doi copii ,am completat apoi.M-a privit blajin si mi-a spus:
-Deja ai 50% sanse sa realizezi acest proiect, pentru ceilati 50% sper sa te calauzeasca Dumnezeu.
Am plecat destul de repede, asa cum am mai spus,deoarece timpul sau este foarte pretios si avea mult de munca. Inainte de a pleca, m-a invitat la masa:
-Nu pleca la drum nemancat, nu avem ceva deosebit, dar iti tine de foame.L-am refuzat politicos, spunandu-i ca ce as manca eu atunci ar putea hrani o gura mult mai infometata, apoi m-am luat putin in deradere facand referire la kilogramele in plus pe care le-am acumulat in ultimul timp si i-am spus ca organismul meu are nevoie de putina infometare. Mi-a strans mainile si m-a sarutat pe ambii obraji spunandu-mi:
-Mergi cu Dumnezeu!
Am ajuns pe inserate acasa, gandindu-ma in continuu la preot, la copii, la proiect…Cred ca se poate realiza si comunitatea stomatologica va putea pune mama de la mana si dota acel cabinet de stomalogie. Mai cred ca si capitalul uman care sa le faca tratamente acestor copii poate fi gasit….la fel cum cred ca nimic nu se va realiza cu vorbe ci cu fapte, asa cum a spus si Preotul Tanase.

Reportaj