Numerus Clausus?….sau mai bine nu

Numerus Clausus a fost si va ramane nodul gordian al sotmatologiei romanesti postdecembriste. Ce-i care trebuiau sa faca ceva in acest sens erau profesorii ( ma rog , majoritatea lor care sunt in functii de conducere a facultatilor si asociatiilor de profil),insa ei n-au avut nici un interes si stiti de ce?Pai am sa explic eu:
     Pana prin 95-96 toti profii universitari traiau bine pe spatele studentilor straini.  Acestia erau numerosi, aveau bani, n-aveau chef sa invete si plateau examenele, iar nivelul de viata al profilor crestea simtitor. Totusi minunea asta nu a putut merge la nesfarsit, iar “produsele” straine scoase de pe bancile facultatilor romanesti au inceput sa-si fac efectul odata intoarse in locurile de bastina. Grecia a pus nu mai putin de 7 examene studentilor care se intorceau din Romania si vroiau sa profeseze pe teritoriul elen. Viata in Ro a inceput si ea sa se imputa, preturile cresteau , calitate ioc si uite asa au inceput studentii straini sa fie o raritate. Totusi viata buna cadrelor didactice din lumea medicala( spun asta deoarece aici intra si medicina generala nu numai stomatologia) a facut ca universitatile de traditie sa fie concurate de surorile lor mai tinere rasarite in orase fara traditie in medicina. Ei bine acestea din urma nu au mai avut parte de aportul studentilor straini, care cum spuneam au disparut peste noapte.  Degeaba au incercat profesorii nostri tot felul de strategii cu stagii in limba engleza si franceza, cu agentii de recrutare( Iasi-ul daca nu ma insel), urmele adanc lasate de ineficienta doctorilor „made in Romania” nu s-a mai sters. Avea de suferit oare invatamantul romanesc dupa urma acestui fenomen? Pai si da si nu. Da pentru ca acesti studenti isi plateau studiile iar majoritatea banilor ramaneau la bugetul facultatilor care ii administrau cum stiau mai bine. Respect pentru Timisoara in acest sens. Au stiut sa faca un centru de calitate insa nu s-au diferentiat de celelalte centre in ceea ce priveste „produsele de export” si s-au numarat si ei printre cei ce aveau sa faca stomatologia romaneasca de rusine peste hotare.  Nu avea de suferit pentru ca aceasta imagine patata nu mai putea fi spalata , din pacate, decat de uitare, iar uitarea nu avea sa vina decat in mometul in care Romania nu mai genera astfel de medici. Totusi inventia romanesca si creativitatea romanului in a face lucruri ce se vor rasfrange asupra lui, ca un bumerang, mai tarziu, nu avea sa se opreasca aici. Ajutorul, in continuarea acestui trend a venit de la „Generatia Pro”. Sclavii celularelor, masinilor de ultima generatie si a manelelor. Acestia , in marea lor majoritate, piata de consum din ziua de azi , dresati in acest sens de emisiunile tv ce spala creiere umane nu au vazut in invatamantul romanesc decat un alt produs care poate fi cumparat. Cum cele doua parti erau total compatibile fenomeul s-a realizat: Examene pe bani, capete goale pe gratis!!! Desigur examenele sunt mult mai ieftine pentru studentii mioritici, dar si turma este mai mare. Si ca sa fie siguri de victorie profesorii au facilitat ca turma sa fie cat mai mare: asa s-a ajuns la medicina sa se intre si cu nota 5 in unii ani, ba chiar in altii sa fie nevoie de o noua sesiune de examinare deoarece locurile nu fusesera completate. Ideea era sa fie totusi cat mai multe capete intrate pentru a se completa necesarul de preparatori din anul respectiv. Cum mai toate cadrele aveau odrasle sau ceva rude de grad apropiat, deh si acestia trebuiau sa faca cariera universitara si atunci nevoia de „fresh blood” trebuia provocata cumva. Ba inca ceva , minunatele noastre minti universitare s-au gandit sa mai faca ceva pentru regnul stomatologic si au scos si anul de stagiatura. Pai  ce sa faca un student 6 ani de facultate si apoi inca unul de practica. Este deja exagerat. Poate se sperie la admitere si nu mai vor sa vina. Si apoi la ce bun anul de stagiatura? Examene de vandut nu sunt. Stagiarii se calcau in picioare cu studentii care erau deja 7-8 la un scaun. Asa ca hai : in viata cu ei, la facut iatriogenii.
Asta se intampla dragii mei cu Numerus Clausus in spatiul carpato-danubiano-pontic. Ramane un termen de dictionar pe care il cunoastem, il pronuntam uneori, dar nu il punem in practica….este mult prea complicat, iar viata este mult prea scurta ca sa dam atentie si lucrurilor complicate.Transmit compasiunea mea putinilor oameni de bine care au facut si fac in continuare ceva pentru invatamantul medical romanesc…..din pacate ei trebuie sa suporte cel mai mult aceste laturi provenite din balele societatii romanesti nesatule.